Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Faptele apostolilor 7 Bible Online

Faptele apostolilor 7 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Faptele apostolilor 7

¹Marele-preot a zis: „Așa stau lucrurile?”

²Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se așeze în Haran.

³Și i-a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta!»

⁴El a ieșit atunci din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.

⁵Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

⁶Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patru sute de ani.

⁷«Dar neamul căruia îi vor fi robi îl voi judeca Eu», a zis Dumnezeu. «După aceea vor ieși și-Mi vor sluji în locul acesta.»

⁸Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur, și astfel Avraam, când l-a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac l-a născut și l-a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov — pe cei doisprezece patriarhi.

⁹Iar patriarhii, care-l pizmuiau pe Iosif, l-au vândut ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

¹⁰și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.

¹¹A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.

¹²Iacov a auzit că în Egipt era grâu și i-a trimis pe părinții noștri întâiași dată acolo.

¹³Și când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.

¹⁴Apoi Iosif a trimis să-i cheme pe tatăl său, Iacov, și pe toată familia lui, șaptezeci și cinci de suflete.

¹⁵Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit, el și părinții noștri.

¹⁶Și au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

¹⁷Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,

¹⁸până când s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoștea pe Iosif.

¹⁹Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și i-a chinuit pe părinții noștri, până acolo încât să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască.

²⁰În vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

²¹Și când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei.

²²Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.

²³El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să-i cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.

²⁴L-a văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit și l-a omorât pe egiptean.

²⁵Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea, dar n-au priceput.

²⁶A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», le-a zis el, «voi sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?»

²⁷Dar cel ce-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi?

²⁸Vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»

²⁹La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

³⁰Peste patruzeci de ani i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.

³¹Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

³²care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

³³Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!

³⁴Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt!»

³⁵Pe acest Moise de care se lepădaseră ei când au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?» Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug.

³⁶El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, patruzeci de ani.

³⁷Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine: de el să ascultați.»

³⁸El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

³⁹Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit; și în inimile lor s-au întors spre Egipt

⁴⁰și i-au zis lui Aaron: «Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului nu știm ce s-a făcut!»

⁴¹Și în zilele acelea au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

⁴²Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: «Mi-ați adus voi vite înjunghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?

⁴³Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.»

⁴⁴Părinții noștri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce i-a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse.

⁴⁵Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David.

⁴⁶David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

⁴⁷Și Solomon a fost acela care I-a zidit o Casă.

⁴⁸Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul:

⁴⁹«‘Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie’, zice Domnul, ‘sau care va fi locul Meu de odihnă?

⁵⁰N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’»…

⁵¹Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.

⁵²Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât

⁵³voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…”

⁵⁴Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui.

⁵⁵Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

⁵⁶și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!”

⁵⁷Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.

⁵⁸L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

⁵⁹Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

⁶⁰Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe a adormit.