Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Romani 11 Bible Online

Romani 11 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Romani 11

¹Întreb dar: Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.

²Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

³„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața”?

⁴Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

⁵Tot așa, și în vremea de față este o rămășiță datorită unei alegeri prin har.

⁶Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

⁷Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți,

⁸după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.”

⁹Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire!

¹⁰Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gârbovită!”

¹¹Întreb dar: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să-l facă pe Israel gelos;

¹²dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?

¹³V-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea

¹⁴și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să-i mântuiesc pe unii din ei.

¹⁵Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți?

¹⁶Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.

¹⁷Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,

¹⁸nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.

¹⁹Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.”

²⁰Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință — nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

²¹Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.

²²Uită-te dar la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.

²³Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.

²⁴Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?

²⁵Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor.

²⁶Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

²⁷Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.”

²⁸În ce privește Evanghelia ei sunt vrăjmași — și aceasta, spre binele vostru — , dar în ce privește alegerea sunt iubiți, din pricina părinților lor.

²⁹Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută.

³⁰După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum,

³¹tot așa ei acum n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare.

³²Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.

³³O, adâncul bogăției, al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!

³⁴Și, într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

³⁵Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

³⁶Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!