Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Romani 3 Bible Online

Romani 3 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Romani 3

¹Care este deci întâietatea iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?

²Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate prin faptul că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.

³Și ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredința lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu?

⁴Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.”

⁵Dar dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)

⁶Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

⁷Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?

⁸Și de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

⁹Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,

¹⁰după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

¹¹Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să-L caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

¹²Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

¹³Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă;

¹⁴gura le este plină de blestem și de amărăciune;

¹⁵au picioarele grabnice să verse sânge;

¹⁶prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor;

¹⁷nu cunosc calea păcii;

¹⁸frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

¹⁹Știm însă că tot ce spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

²⁰Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

²¹Dar acum s-a arătat o neprihănire[1] pe care o dă Dumnezeu fără Lege — despre ea mărturisesc Legea și Prorocii — ,

²²și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire,

²³căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.

²⁴Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

²⁵Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele de dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,

²⁶pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel, încât să fie neprihănit, și totuși să-l socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

²⁷Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței.

²⁸Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.

²⁹Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor,

³⁰deoarece Dumnezeu este unul singur, și El îi va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.

³¹Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea.