Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Romani 4 Bible Online

Romani 4 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Romani 4

¹Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?

²Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

³Căci ce zice Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

⁴Însă celui ce lucrează plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat;

⁵pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce îl socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

⁶Tot astfel, și David îl numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.

⁷„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!

⁸Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”

⁹Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”.

¹⁰Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.

¹¹Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur, pentru ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta,

¹²și ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

¹³Într-adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.

¹⁴Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică, și făgăduința este nimicită,

¹⁵pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

¹⁶De aceea moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

¹⁷după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.

¹⁸Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.”

¹⁹Și fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit — avea aproape o sută de ani — , nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

²⁰El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu,

²¹deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească.

²²De aceea credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.

²³Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,

²⁴ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru,

²⁵care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.