Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Romani 8 Bible Online

Romani 8 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Romani 8

¹Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

²Într-adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.

³Căci — lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească[3] o făcea fără putere — Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițându-L, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

⁴pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

⁵Într-adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.

⁶Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.

⁷Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.

⁸Deci cei ce sunt pământești nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

⁹Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

¹⁰Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

¹¹Și dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

¹²Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.

¹³Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.

¹⁴Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

¹⁵Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”

¹⁶Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

¹⁷Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

¹⁸Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.

¹⁹De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

²⁰Căci firea a fost supusă deșertăciunii — nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o — , cu nădejdea însă

²¹că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

²²Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină și suferă durerile nașterii.

²³Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

²⁴Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?

²⁵Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

²⁶Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.

²⁷Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.

²⁸De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.

²⁹Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați.

³⁰Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți i-a și proslăvit.

³¹Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

³²El, care nu L-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

³³Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este acela care-i socotește neprihăniți!

³⁴Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba, mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!

³⁵Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?

³⁶După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”

³⁷Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

³⁸Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

³⁹nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură[4] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.