Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania 1 Corinteni 14 Bible Online

1 Corinteni 14 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

1 Corinteni 14

¹Urmăriți dragostea! Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți!

²Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu le vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el spune taine.

³Cine prorocește, dimpotrivă, le vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mângâiere.

⁴Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește biserica.

⁵Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, ca să capete biserica zidire sufletească.

⁶Într-adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură?

⁷Chiar și lucrurile neînsuflețite care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?

⁸Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?

⁹Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vânt.

¹⁰Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înțelese.

¹¹Dar dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine.

¹²Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a bisericii.

¹³De aceea cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească.

¹⁴Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

¹⁵Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.

¹⁶Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui?

¹⁷Negreșit, tu Îi mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește.

¹⁸Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți.

¹⁹Dar în biserică voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să-i învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

²⁰Fraților, nu fiți copii la minte, ci la răutate fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari!

²¹În Lege este scris: „«Îi voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta», zice Domnul.”

²²Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.

²³Deci, dacă s-ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni?

²⁴Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți.

²⁵Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, I se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

²⁶Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

²⁷Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească.

²⁸Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu.

²⁹Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece.

³⁰Și dacă îi este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă.

³¹Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați.

³²Duhurile prorocilor le sunt supuse prorocilor,

³³căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.

³⁴Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea.

³⁵Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să-i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică.

³⁶Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

³⁷Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului!

³⁸Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!

³⁹Astfel deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi!

⁴⁰Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.