Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Iosua 22 Bible Online

Iosua 22 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Iosua 22

¹Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniți, pe gadiți și jumătatea din seminția lui Manase

²și le-a zis: „Voi ați păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, și ați ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit.

³Nu i-ați părăsit pe frații voștri de o bună bucată de vreme până în ziua de azi și ați păzit rânduielile și poruncile Domnului, Dumnezeului vostru.

⁴Acum, când Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara dată în stăpânirea voastră, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan!

⁵Aveți grijă numai să păziți și să împliniți poruncile și legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să-L iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, să țineți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să-I slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru!”

⁶Și Iosua i-a binecuvântat și le-a dat drumul; și ei au plecat la corturile lor.

⁷Moise dăduse unei jumătăți din seminția lui Manase o moștenire în Basan, și Iosua a dat celeilalte jumătăți o moștenire lângă frații lor, dincoace de Iordan, la apus.

⁸Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat și le-a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu o mare mulțime de argint, de aur, de aramă, de fier și de îmbrăcăminte. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri!”

⁹Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors acasă, lăsându-i pe copiii lui Israel la Silo, în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Galaadului, care era moșia lor și unde se așezaseră, cum îi poruncise lui Moise Domnul.

¹⁰Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile.

¹¹Copiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile copiilor lui Israel.”

¹²Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo ca să se suie împotriva lor și să se bată cu ei.

¹³Copiii lui Israel l-au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar,

¹⁴și zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel.

¹⁵Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le-au vorbit astfel:

¹⁶„Așa vorbește toată adunarea Domnului: «Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-ați săvârșit față de Dumnezeul lui Israel și pentru ce vă abateți acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți azi împotriva Domnului?

¹⁷Privim oare ca o nimica nelegiuirea de la Peor, a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului?

¹⁸Și voi vă abateți astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel.

¹⁹Dacă priviți ca necurată țara care este moșia voastră, treceți în țara care este moșia Domnului, unde este așezată locuința Domnului, și așezați-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă despărțiți de noi, zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru!

²⁰Acan, fiul lui Zerah, n-a săvârșit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire și nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Și el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.»”

²¹Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase le-au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel:

²²„Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, știe și Israel însuși să știe lucrul acesta. Dacă din răzvrătire și păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta!

²³Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot și daruri de mâncare și ca să aducem pe el jertfe de mulțumire, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!

²⁴Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voștri să le zică fiilor noștri: «Ce legătură este între voi și Domnul, Dumnezeul lui Israel?

²⁵Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n-aveți parte de Domnul!» Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.

²⁶De aceea am zis: «Să ne zidim deci un altar» — nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe,

²⁷ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să-I slujim Domnului înaintea Feței Lui prin arderile noastre de tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu le zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: «Voi n-aveți parte de Domnul.»

²⁸Noi am zis: «Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: ‘Priviți chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi!’»

²⁹Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe în afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea Locașului Lui!”

³⁰Când au auzit preotul Fineas și căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au rămas mulțumiți.

³¹Și Fineas, fiul preotului Eleazar, le-a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Cunoaștem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n-ați săvârșit păcatul acesta împotriva Domnului și i-ați izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului.”

³²Fineas, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile i-au părăsit pe fiii lui Ruben și pe fiii lui Gad și s-au întors din țara Galaadului în țara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă.

³³Copiii lui Israel au rămas mulțumiți; L-au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai vorbit să se suie înarmați ca să pustiască țara pe care o locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.

³⁴Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor), căci au zis ei: „El este martor între noi că Domnul este Dumnezeu.”