Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Evrei 12 Bible Online

Evrei 12 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Evrei 12

¹Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm laoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.

²Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

³Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!

⁴Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.

⁵Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El!

⁶Căci Domnul pedepsește pe cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”

⁷Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

⁸Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii.

⁹Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?

¹⁰Căci ei, într-adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui.

¹¹Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă le aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.

¹²Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;

¹³croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat!

¹⁴Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

¹⁵Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea!

¹⁶Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut!

¹⁷Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

¹⁸Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,

¹⁹nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel, că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească

²⁰(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata!”

²¹Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur.”),

²²ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,

²³de Biserica celor întâi-născuți, care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți,

²⁴de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

²⁵Luați seama ca nu cumva să nu voiți să-L ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,

²⁶al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.”

²⁷Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

²⁸Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să-I aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică,

²⁹fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.