Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Judecătorii 18 Bible Online

Judecătorii 18 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Judecătorii 18

¹În vremea aceea nu era împărat în Israel; și seminția daniților își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nicio moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel.

²Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Țorea și din Eștaol să iscodească țara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara!” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo.

³Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?”

⁴El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sunt preot.”

⁵Ei i-au zis: „Întreabă-L pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră!”

⁶Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.”

⁷Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniți și n-aveau nicio legătură cu alți oameni.

⁸S-au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?”

⁹„Haidem”, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată că era foarte bună! Ce! Stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpânire pe țara aceasta!

¹⁰Când veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.”

¹¹Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol încinși cu armele lor de război.

¹²S-au suit și au tăbărât la Chiriat-Iearim în Iuda, de aceea locul acesta care este înapoia lui Chiriat-Iearim a fost chemat până în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan).

¹³Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns până la casa lui Mica.

¹⁴Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais au luat cuvântul și le-au zis fraților lor: „Știți că în casele acestea sunt un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut!”

¹⁵Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate.

¹⁶Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan încinși cu armele lor de război stăteau la intrarea porții.

¹⁷Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara s-au suit și au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni încinși cu armele lor de război.

¹⁸Când au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceți?”

¹⁹Ei au răspuns: „Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi să ne fii părinte și preot! Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unei familii din Israel?”

²⁰Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a unit cu ceata poporului.

²¹Au pornit iarăși la drum și au plecat punând înaintea lor copiii, vitele și calabalâcurile.

²²După ce se îndepărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns și i-au urmărit pe fiii lui Dan.

²³Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors și i-au zis lui Mica: „Ce ai și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?”

²⁴El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteți dar să-mi spuneți: «Ce ai?»”

²⁵Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ți auzim glasul; căci, altfel, niște oameni amărâți se vor arunca asupra voastră și te vei pierde, și pe tine, și pe cei din casa ta.”

²⁶Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a venit acasă.

²⁷Au ridicat dar ce făcuse Mica și l-au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au ars cetatea.

²⁸Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon și locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea și au locuit în ea.

²⁹Au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais.

³⁰Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până pe vremea robirii țării.

³¹Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cât a fost casa lui Dumnezeu la Silo.