Read Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania Judecătorii 9 Bible Online

Judecătorii 9 - Biblia_Dumitru_Cornilescu_2024_romania bible

Judecătorii 9

¹Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la frații mamei lui, și iată cum le-a vorbit atât lor, cât și la toată familia casei tatălui mamei sale:

²„Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: «Este mai bine pentru voi ca șaptezeci de oameni, toți fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste voi sau un singur om să stăpânească peste voi?» Și aduceți-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!”

³Frații mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, și inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci își ziceau: „El este frate cu noi.”

⁴I-au dat șaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei niște oameni fără căpătâi și neastâmpărați, care au mers după el.

⁵A venit în casa tatălui său la Ofra și i-a ucis pe frații săi, fiii lui Ierubaal, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

⁶Toți locuitorii din Sihem și toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă și au venit de l-au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.

⁷Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim și iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultați-mă, locuitorii Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte!

⁸Copacii au plecat să ungă un împărat și să-l pună în fruntea lor. Ei i-au zis măslinului: «Împărățește peste noi!»

⁹Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu și a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

¹⁰Și copacii i-au zis smochinului: «Vino tu de împărățește peste noi!»

¹¹Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceața mea și rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

¹²Și copacii i-au zis viței: «Vino tu și domnește peste noi!»

¹³Dar vița le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care-i înveselește pe Dumnezeu și pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

¹⁴Atunci toți copacii i-au zis spinului: «Vino tu și împărățește peste noi!»

¹⁵Și spinul le-a răspuns copacilor: «Dacă într-adevăr vreți să mă ungeți ca împărat al vostru, veniți și adăpostiți-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin și să mistuie cedrii Libanului!»

¹⁶Acum, oare cu adevărat și cu toată curăția ați lucrat voi, făcându-l împărat pe Abimelec? Ați arătat voi bunăvoință față de Ierubaal și de casa lui? V-ați purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a făcut-o?

¹⁷Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a pus viața în primejdie și v-a izbăvit din mâna lui Madian,

¹⁸și voi v-ați ridicat împotriva casei tatălui meu, i-ați ucis fiii, șaptezeci de oameni, pe aceeași piatră și l-ați făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru.

¹⁹Dacă în adevăr și cu toată curăția v-ați purtat voi astăzi față de Ierubaal și casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră și voi să fiți bucuria lui!

²⁰Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec și să-i mistuie pe locuitorii din Sihem și casa lui Milo; și un foc să iasă din locuitorii Sihemului și din casa lui Milo și să-l mistuie pe Abimelec!”

²¹Iotam s-a dat în lături și a luat-o la fugă; s-a dus la Beer, unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

²²Abimelec stăpânise trei ani peste Israel.

²³Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, și locuitorii Sihemului i-au fost necredincioși lui Abimelec,

²⁴pentru ca și cruzimea săvârșită cu cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-și ia pedeapsa, și sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, și asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să-i ucidă pe frații săi.

²⁵Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munților, niște oameni care-i jefuiau pe toți cei ce treceau pe lângă ei pe drum. Și lucrul acesta a fost adus la cunoștința lui Abimelec.

²⁶Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el.

²⁷Au ieșit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii și au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mâncat și au băut și l-au blestemat pe Abimelec.

²⁸Și Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să-i slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal și nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiți-le bărbaților lui Hamor, tatăl lui Sihem! De ce să-i slujim lui Abimelec?

²⁹O, dacă aș fi eu stăpânul acestui popor, l-aș răsturna pe Abimelec.” Și despre Abimelec zicea: „Strânge-ți oștirea și ieși!”

³⁰Zebul, cârmuitorul cetății, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mânie.

³¹A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit la Sihem și au răsculat cetatea împotriva ta.

³²Acum, pleacă noaptea, tu și poporul care este cu tine, și stai la pândă în câmp!

³³Dimineața, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetății. Și când Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta, să-i faci ce-ți vor îngădui puterile.”

³⁴Abimelec și tot poporul care era cu el au plecat noaptea și s-au pus la pândă lângă Sihem, împărțiți în patru cete.

³⁵Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății. Abimelec și tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă.

³⁶Gaal a zărit poporul și i-a zis lui Zebul: „Iată un popor care se coboară din vârful munților.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munților pe care o iei drept oameni.”

³⁷Gaal, luând iarăși cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălțimile țării și o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.”

³⁸Zebul i-a răspuns: „Unde îți este acum gura cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să-i slujim?» Nu este oare acesta poporul pe care-l disprețuiai tu? Mergi acum și luptă-te cu el!”

³⁹Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului și s-a luptat cu Abimelec.

⁴⁰Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, și mulți oameni au căzut morți până la intrarea porții.

⁴¹Abimelec s-a oprit la Aruma. Și Zebul i-a izgonit pe Gaal și pe frații lui, care n-au putut să rămână la Sihem.

⁴²A doua zi poporul a ieșit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de știre,

⁴³și-a luat ceata, a împărțit-o în trei părți și s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieșea din cetate, s-a sculat împotriva lor și i-a bătut.

⁴⁴Abimelec și cetele care erau cu el au pornit înainte și s-au așezat la intrarea porții cetății: două dintre aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp și i-au bătut.

⁴⁵Abimelec a bătut cetatea toată ziua, a luat-o și a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat cetatea până la temelie și a presărat sare peste ea.

⁴⁶La auzul acestui lucru, toți locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetățuia casei dumnezeului Berit.

⁴⁷I s-a dat de știre lui Abimelec că toți locuitorii turnului Sihemului s-au strâns acolo.

⁴⁸Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Țalmon, el și tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o și a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Ați văzut ce am făcut? Grăbiți-vă și faceți și voi ca mine!”

⁴⁹Și au tăiat fiecare câte o ramură și au mers după Abimelec; au așezat ramurile lângă cetățuie și i-au dat foc, ei și celor ce se aflau în ea. Așa au pierit toți oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbați și femei.

⁵⁰Abimelec a pornit împotriva Tebețului. A împresurat Tebețul și l-a luat.

⁵¹În mijlocul cetății era un turn tare, unde au fugit toți locuitorii cetății, bărbați și femei; au încuiat ușile după ei și s-au suit pe acoperișul turnului.

⁵²Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i pună foc.

⁵³Atunci o femeie a aruncat o piatră de râșniță în capul lui Abimelec și i-a sfărâmat țeasta capului.

⁵⁴Îndată el l-a chemat pe tânărul care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: «L-a omorât o femeie»!” Tânărul l-a străpuns cu sabia și a murit.

⁵⁵Când au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.

⁵⁶Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care i-l făcuse tatălui său, ucigându-i pe cei șaptezeci de frați ai lui;

⁵⁷și Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit față de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.