Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 18 Bible Online

Facerea 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 18

¹Domnul s’a arătat iarăşi lui Avraam, la stejarul Mamre, pe când el stătea la uşa cortului, sub zapuşala zilei.

²Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui; şi când i-a văzut, a alergat din uşa cortului întru întâmpinarea lor şi s’a închinat până la pământ,

³Şi a rostit: «Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece cu vederea pe robul tău!

⁴îngăduiţi să vă aducă puţină apă şi spălaţi-vă pe picioare; apoi odihniţi-vă sub copac.

⁵Iar eu vă voi aduce un codru de pâine ca să vă întăriţi inimile; pe urmă vedeţi-vă de drum. Altfel, de ce v’aţi fi abătut pe la robul vostru?» Iar ei au răspuns: «Aşa să faci precum ai zis».

⁶Şi Avraam a intrat în sârg în cort la Sara şi i-a grăit: «Ia de grabă trei sea de lamură de făină, frământă şi fă turte!»

⁷Apoi Avraam a alergat la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii ca să dea zor să-l pregătească;

⁸A luat unt şi lapte şi viţelul pe care-l gătise şi le-a pus înaintea prumeţilor, iar el a stat în picioare în faţa lor, sub copac, pe când ei mâncau.

⁹Ci ei l-au întrebat: «Unde este Sara, femeia ta?» Şi el a răspuns: «Inlăuntru, în cort!»

¹⁰Atunci a zis unul: «Voi veni negreşit iar la tine, când va fi anul, şi iată Sara femeia ta va avea un fiu». Dar Sara asculta din uşa cortului, în dosul lui.

¹¹Şi Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar cu Sara contenise rostul zămislirii.

¹²Şi Sara a râs în inima ei şi a zis: «După ce am ajuns bătrână, să-mi mai fie a zburda? Iar stăpânul meu e un moşneag!»

¹³Atunci Domnul a grăit lui Avraam: «Pentru ce a râs Sara şi a zis: «Cu adevărat naşte-voi eu un fiu, aşa bătrână cum sunt?»

¹⁴Este la Dumnezeu vre-un lucru cu neputinţă? Pe vremea aceasta, când se va împlini anul, voi veni iar la tine, şi Sara va avea un fiu!»

¹⁵Sara a tăgăduit şi a zis: «N’am râs», că o apucase frica; dar el i-a răspuns: «Ba nu! Ai râs!»

¹⁶Apoi acei oameni se sculară de acolo şi-şi îndreptară ochii în partea Sodomei, iar Avraam mergea cu ei, ca să-i petreacă.

¹⁷Şi Domnul a zis în sine: «Ascunde-voi de Avraam aceea ce sunt pe cale să fac,

¹⁸O dată ce Avraam va fi negreşit un popor mare şi vajnic şi întru el binecuvânta-se-vor toate popoarele pământului?

¹⁹Căci l-am ales anume ca să lase în grijă fiilor săi şi casei sale, în urma sa, ca ei să umble în căile Domnului îndeplinind dreptatea şi pravila, aşa încât Domnul să izbândească făgăduinţele făcute lui Avraam!»

²⁰Atunci Domnul a grăit: «De vreme ce strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei este mare şi păcatul lor grozav de greu.

²¹Mă pogor acum să văd dacă faptele lor sunt întocmai precum arată strigarea ajunsă până la mine, iar de nu, voi vedea!»

²²De acolo, ceilalţi doi bărbaţi se îndreptară şi luară calea spre Sodoma. Dar Avraam mai rămase pe loc în faţa Domnului.

²³Şi Avraam s’a apropiat şi a grăit: «Nimici-vei tu pe cel drept odată cu cel păcătos?

²⁴Poate că se află cincizeci de drepţi înlăuntrul cetăţii; oare prăpădi-vei tu şi nu vei cruţa locul, pentru cei cincizeci de drepţi dinlăuntru?

²⁵Departe de tine să faci un lucru ca acesta! Să ucizi pe cel drept de-a-valma cu cel rău şi să-i meargă celui drept la fel cu nelegiuitului! Departe de tine! Judecătorul a tot pământul oare nu va face dreptate?»

²⁶Atunci Domnul a zis: «Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi înlăuntrul cetăţii, eu voi cruţa tot ţinutul, în hatârul lor!»

²⁷Dar Avraam a răspuns şi a zis: «Iată am cutezat să vorbesc cu Domnul, deşi nu sunt decât pulbere şi cenuşă!

²⁸Poate că din cei cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Pierde-vei tu, pentru lipsa acestor cinci, toată cetatea?» Şi Domnul a grăit: «Nu o voi pierde, dacă găsesc în ea patruzeci şi cinci!»

²⁹Atunci Avraam vorbi Domnului din nou şi zise: «Poate că se găsesc în ea patruzeci!» Răspuns-a Domnul: «Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!».

³⁰Şi a zis Avraam: «Să nu se mânie Domnul dacă mai vorbesc. – Poate se găsesc în ea treizeci!» Răspuns-a Domnul: «Nu o voi prăpădi dacă se află acolo treizeci».

³¹Şi iar a zis Avraam: «Iată-mă cutezând să mă întind la vorbă cu Stăpânul. Poate se găsesc în cetate douăzeci!» Răspuns-a Domnul: «Nu voi nimici-o pentru cei douăzeci!»

³²Atunci a mai zis Avraam: «Să nu se întărâte Domnul meu, dar voi mai vorbi numai de data aceasta. – Poate că se vor găsi în ea zece drepţi!» Răspuns-a Domnul: «Nu o voi pierde pentru cei zece!»

³³Şi a purces Domnul, după ce a sfârşit de vorbit cu Avraam, iar Avraam s’a întors la cortul său.