Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 19 Bible Online

Facerea 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 19

¹Şi cei doi îngeri au sosit în Sodoma către seară. Iar Lot şedea în poarta Sodomei. Cum i-a văzut, Lot s’a sculat ca să-i întâmpine şi s’a închinat până la pământ.

²Şi a grăit: «Rogu-vă, stăpânii mei, abateţi-vă în casa robului vostru şi mâneţi noaptea şi spălaţi-vă pe picioare, iar mâine sculaţi-vă şi mergeţi în calea voastră». Dar ei au zis: «Ba nu, ci vom mânea pe uliţă».

³Dar el a stăruit mult de ei, şi s’au abătut la el şi au găzduit în casa lui. Şi le-a pregătit cină şi le-a copt azime şi ei au ospătat.

⁴Nu apucaseră însă să se culce, când oamenii din cetate, adică din Sodoma, înconjurară casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul, din toate fundurile.

⁵Şi au chemat pe Lot şi i-au spus: «Unde sunt oamenii care au venit la tine în gazdă, acum, noaptea? Adu-i la noi ca să-i cunoaştem!»

⁶Şi Lot a ieşit la ei, la uşă, şi uşa a tras-o după el.

⁷Şi a zis Lot: «Vă rog, fraţilor, nu săvârşiţi vre-o urgie!

⁸Iată, am două fete care nu ştiu de bărbat. Pe ele le voi scoate la voi şi faceţi cu ele ce veţi vrea, numai nu pricinuiţi acestor oameni nici o supărare, o dată ce au venit la umbra acoperişului meu!»

⁹Iar ei strigară: «Dă-te înapoi!» Şi adăogară: «Acesta, singur, care s’a aciuat la noi ca venetic, vrea să ne fie judecător! Te vom struni mai zdravăn decât pe aceia!» Şi dădură buzna peste Lot şi se apropiară să spargă uşa.

¹⁰Atunci cei doi bărbaţi întinseră mâna şi băgară pe Lot la ei în casă, şi închiseră uşa.

¹¹Iar pe cei dela uşa casei îi loviră cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa încât ei se istoviră căutând uşa.

¹²Atunci cei doi bărbaţi grăiră către Lot: «Dacă mai ai pe cineva aici – vre-un ginere, fiii tăi şi fiicele tale şi pe câţi ai în cetate – scoate-i din acest loc,

¹³Căci noi vom nimici locul acesta, fiindcă strigătul împotriva locuitorilor lui s’a înteţit înaintea Domnului şi Domnul ne-a trimis ca să-l pierdem!»

¹⁴Şi a ieşit Lot şi a început să vorbească cu ginerii săi, care erau să ia pe fetele sale şi le-a spus: «Sculaţi! Ieşiţi din locul acesta, fiindcă Domnul e gata să prăpădească cetatea!» Dar ginerii săi credeau că Lot glumeşte.

¹⁵Ci când s’au revărsat zorile, îngerii dădură zor lui Lot zicând: «Scoală-te! Ia pe femeia ta şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri şi tu, pentru fărădelegea cetăţii!»

¹⁶Dar Lot zăbovindu-se, cei doi bărbaţi îl apucară de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, căci Dumnezeu voia să-l cruţe, şi-l scoaseră afară şi-l lăsară în faţa cetăţii.

¹⁷Iar după ce i-au scos afară, a zis unul: «Fugi ca să scapi cu viaţă! Nu te uita îndărăt şi nu te opri nicăieri în acest timp! Fugi la munte ca să nu pieri!»

¹⁸Dar Lot le-a grăit: «Nu aşa, Stăpâne!

¹⁹Iată a aflat robul tău har în ochii tăi şi tu ai mărit milostivirea ta, pe care mi-ai arătat-o mie, scăpându-mi viaţa, dar eu nu voi putea să fug la munte, fără să nu mă ajungă pieirea şi să nu mor.

²⁰Ci iată! Cetatea aceasta aproape este ca să fug în ea, şi e foarte mică. Ingădueşte-mă să fug într’însa. Aşa e că e mică? Şi voi scăpa cu viaţă!»

²¹Şi i-a răspuns: «Iată că-ţi împlinesc şi această rugăminte, ca să nu prăpădesc cetatea de care mi-ai grăit.

²²Dă zor şi fugi acolo, fiindcă nu pot să împlinesc porunca până când nu vei ajunge tu în cetate!» Pentru aceea s’a numit numele cetăţii: Ţoar.

²³Când soarele a răsărit deasupra pământului, a intrat şi Lot în Ţoar.

²⁴Atunci Domnul a turnat asupra Sodomei şi asupra Gomorei ploaie de pucioasă şi de foc, de la Domnul din cer.

²⁵Şi a prăpădit cetăţile acelea şi tot ţinutul şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe câmpie.

²⁶Ci femeia lui Lot s’a uitat îndărăt şi s’a prefăcut în stâlp de sare.

²⁷Şi s’a sculat Avraam a doua zi de dimineaţă şi s’a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.

²⁸Şi a căutat spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia ţinutului şi a privit şi iată: fum gros se ridica de pe pământ, ca fumul dintr’un cuptor.

²⁹Astfel Dumnezeu, nimicind cetăţile ţinutului, şi-a adus aminte de Avraam şi a scos pe Lot din mijlocul pieirii, când a fost să piarză aceste cetăţi în care sălăşluise Lot.

³⁰Însă Lot a plecat din Ţoar şi s’a sălăşluit în munte, împreună cu cele două fiice ale sale, căci se temea să mai locuiască în Ţoar. Şi s’a aşezat într’o peşteră cu cele două fiice ale sale.

³¹Atunci fiica cea mai mare a zis către cea mai mică: «Tatăl nostru e bătrân şi nu e nici un bărbat în vecinătate, care să vie la noi, după obiceiul a tot pământul.

³²Haidem să îmbătăm cu vin pe tatăl nostru şi să intrăm la el, ca să avem de la tatăl nostru urmaşi!»

³³Şi au îmbătat cu vin pe tatăl lor în noaptea aceea şi a intrat fata cea mare şi s’a culcat cu tatăl său şi el n’a ştiut nici când s’a culcat ea, nici când s’a sculat.

³⁴Apoi, a doua zi, fata cea mare a zis către mezina ei: «Iată m’am culcat astă noapte cu tatăl meu. Să-l îmbătăm cu vin şi la noapte, şi intră şi tu şi culcă-te cu el, ca să avem de la tatăl nostru urmaşi.»

³⁵Deci ele îmbătară cu vin şi în noaptea aceea pe tatăl lor şi s’a dus fata cea mai mică şi s’a culcat cu el şi el n’a ştiut nici când s’a culcat ea, nici când s’a sculat.

³⁶Şi amândouă fetele lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor.

³⁷Şi cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab. Acesta este părintele Moabiţilor de astăzi.

³⁸Iar cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Amon. Acesta este părintele Amoniţilor de astăzi.