Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 22 Bible Online

Facerea 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 22

¹Iar după acestea, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a grăit: «Avraame!» Iar el a răspuns: «Iată-mă!»

²Şi a rostit Domnul: «Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, acela pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo jertfă, ardere de tot, pe unul din munţii pe care ţi-l voi arăta».

³Şi s’a sculat Avraam în zorii zilei şi a pus samarul pe asinul său şi a luat pe doi robi ai săi şi pe Isaac, fiul său, şi a spart lemne pentru arderea de tot şi a pornit şi a venit la locul pe care i l-a arătat Dumnezeu.

⁴Iar a treia zi, Avraam, ridicându-şi ochii, a văzut locul de departe.

⁵Şi a zis Avraam către oamenii săi: «Staţi voi aici, lângă asin, iar eu şi băiatul vom merge până acolo şi ne vom închina, apoi ne vom întoarce la voi!»

⁶Şi a luat Avraam lemnele pentru jertfă şi le-a pus în cârcă fiului său şi a luat în mâna sa focul şi cuţitul şi au pornit amândoi împreună.

⁷Atunci Isaac a deschis gura către Avraam, tatăl său, şi a zis: «Tată!» Şi el i-a răspuns: «Da, fiul meu!» Apoi a zis Isaac: «Văd focul şi lemnele, dar unde este oaia pentru jertfă?»

⁸Răspuns-a Avraam: «Dumnezeu va avea grijă de oaia pentru jertfă, copilul meu!» Şi au mers înainte, amândoi, împreună.

⁹Şi a ajuns la locul pe care i l-a arătat Dumnezeu; şi a clădit Avraam acolo jertfelnic şi a aşezat lemnele; apoi a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.

¹⁰Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a apucat cuţitul ca să junghie pe fiul său.

¹¹Dar atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi i-a zis: «Avraame! Avraame!» Şi el a răspuns: «Iată-mă!»

¹²Şi i-a grăit: «Nu întinde mâna ta asupra copilului şi nu-i face nici un rău! Căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi n’ai cruţat, pentru mine, pe fiul tău, pe singurul tău fiu!»

¹³Atunci Avraam, ridicându-şi ochii s’a uitat şi iată în dosul său: un berbec, care se prinsese cu coarnele într’o leasă de mărăcini; şi s’a dus Avraam şi a luat berbecul şi l-a adus ardere de tot, în locul fiului său.

¹⁴Şi a numit Avraam locul acela: Iahveh-ire de unde se zice şi astăzi: «In muntele unde Domnul se arată».

¹⁵Şi a strigat îngerul Domnului, din cer, pe Avraam a doua oară,

¹⁶Şi i-a zis: «Mă jur pe mine însumi – grăit-a Domnul – de vreme ce tu ai făcut lucrul acesta şi n’ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu:

¹⁷Te voi binecuvânta cu prisosinţa şi voi înmulţi peste măsură seminţia ta, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi urmaşii tăi vor pune stăpânire pe porţile duşmanilor lor.

¹⁸Şi se vor binecuvânta întru seminţia ta toate popoarele pământului, pentru cuvântul că ai ascultat de glasul meu!»

¹⁹Apoi s’a întors Avraam la oamenii săi şi s’au sculat şi au plecat cu toţii până la Beerşeba. Şi a locuit Avraam în Beerşeba.

²⁰Iar după aceste lucruri, i s’a adus lui Avraam această veste: «Iată, Milca a născut şi ea copii, fratelui tău Nahor:

²¹Pe Uţ, întâiul său născut, şi pe Buz, fratele lui, şi pe Chemuel, tatăl lui Aram,

²²Şi pe Chesed şi pe Hazo şi pe Pildaş şi pe Idlaf şi pe Betuel.»

²³Iar lui Betuel i s’a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

²⁴Iar ţiitoarea lui, pe care o chema Reuma, a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.