Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 26 Bible Online

Facerea 26 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 26

¹Şi s’a iscat foamete în ţară, afară de foametea cea dintâi, care a fost în zilele lui Avraam. Atunci Isaac s’a dus la Abimelec, regele Filistenilor, în Gherar.

²Iar Domnul i s’a arătat lui şi i-a zis: «Să nu te pogori în Egipt, ci locueşte în ţinutul pe care ţi-l voi arăta.

³Rămâi vremelnic în ţara aceasta şi eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi urmaşilor tăi dărui-voi aceste ţinuturi şi voi împlini jurământul cu care m’am jurat lui Avraam, părintele tău.

⁴Şi voi înmulţi seminţia ta ca stelele cerului şi voi da seminţiei tale toate aceste lucruri şi se vor binecuvânta întru seminţia ta toate noroadele pământului,

⁵Pentru cuvântul că Avraam a ascultat de glasul meu şi a păzit orânduielile mele, poruncile mele, legile mele şi învăţăturile mele!»

⁶Deci Isaac a locuit în Gherar.

⁷Şi l-au întrebat oamenii din partea locului despre femeia sa, însă el a răspuns: «Ea este sora mea!», fiindcă se temea să spună: «Este femeia mea!», ca nu cumva – zicea el – oamenii locului să mă omoare din pricina Rebecăi. Pentru că ea era frumoasă la chip.

⁸Iar după ce a petrecut el acolo zile îndelungate, Abimelec. regele Filistenilor, s’a uitat afară pe fereastră şi iată că Isaac mângâia pe Rebeca, soţia sa.

⁹Atunci Abimelec a chemat pe Isaac şi i-a zis: «Fără îndoială, ea este soţia ta, atunci de ce mi-ai spus: Ea este sora mea? Dar Isaac i-a răspuns: «Fiindcă m’am gândit ca nu cumva să fiu ucis din pricina ei».

¹⁰Atunci i-a zis Abimelec: «De ce ne-ai făcut una ca aceasta? Puţin ar fi lipsit ca vreunul din popor să se culce cu femeia ta şi ai fi adus peste noi o vină grea!»

¹¹Atunci Abimelec a dat întregului popor porunca aceasta: «Oricine se va atinge de omul acesta şi de femeia lui va fi pedepsit cu moartea.»

¹²Şi Isaac a sămănat în ţinutul acela şi a scos, în acel an, de o sută de ori mai mult, fiindcă Domnul îl binecuvântase.

¹³Şi omul s’a îmbogăţit şi a sporit mereu şi a tot crescut până ce a ajuns peste măsură de avut.

¹⁴Avea turme de oi şi cirezi de vite şi multă slugărime, aşa încât Filistenii începuseră să-l pizmuiască.

¹⁵De aceea, toate fântânile pe care le săpaseră slugile tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său, Filistenii le închiseră şi le umplură cu pământ.

¹⁶Atunci Abimelec a zis lui Isaac: «Du-te de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi!»

¹⁷Deci Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar şi a locuit acolo.

¹⁸Şi Isaac a săpat din nou fântânile de apă, pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam şi pe care Filistenii le astupaseră chiar după moartea lui Avraam; şi le-a dat iarăşi numele pe care le dăduse părintele său.

¹⁹Şi oamenii lui Isaac au săpat în vale şi au găsit acolo un izvor cu apă vie.

²⁰Atunci ciobanii din Gherar s’au luat la ceartă cu ciobanii lui Isaac, zicând: «Izvorul de apă este al nostru». Pentru aceea, el a numit fântâna Esec, fiindcă s’au certat acolo cu Isaac.

²¹Şi au săpat un alt puţ şi s’au certat şi pentru el. Pentru aceea, Isaac l-a numit Sitna.

²²Apoi a plecat de acolo şi au săpat altă fântână şi nu s’au mai sfădit pentru ea; de aceea, i-a pus numele Rehobot, căci a zis el: «De acum Domnul ne-a scos la larg şi ne vom întinde în ţară».

²³Apoi, de acolo, s’a suit în Beerşeba.

²⁴Iar Domnul i s’a arătat, în noaptea aceea, şi i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, căci eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi seminţia ta, pentru Avraam robul meu».

²⁵Şi el a zidit acolo un jertfelnic şi a chemat numele Domnului şi şi-a întins acolo corturile, iar slugile lui Isaac au săpat o fântână.

²⁶Atunci Abimelec a venit la el, din Gherar, cu Ahuzat, prietenul său, şi cu Picol, căpetenia oastei sale.

²⁷Şi Isaac a zis către ei: «Pentru ce aţi venit la mine, o dată ce voi aveţi ură pe mine şi m’aţi gonit dela voi?»

²⁸Dar ei au răspuns: «Noi am văzut prea bine că Domnul este cu tine şi ne-am gândit: să facem un jurământ între noi, între noi şi tine. Deci vrem să încheiem un legământ cu tine.

²⁹Să nu ne faci nici un rău, precum nici noi nu ne-am atins de tine şi nu ţi-am făcut decât bine şi te-am lăsat să pleci de la noi în pace. Căci binecuvântat eşti tu de Domnul.»

³⁰Şi Isaac le-a făcut ospăţ şi au mâncat şi au băut.

³¹Iar dis-de-dimineaţă s’au sculat şi s’au legat cu jurământ unul faţă cu altul, şi Isaac i-a petrecut şi au plecat de la el în pace.

³²Iar în ziua aceea, au venit oamenii lui Isaac aducându-i veste despre o fântână pe care o săpaseră şi spunân-du-i: «Am dat de apă!»

³³Şi el a numit fântâna Şibea, pentru care şi numele cetăţii este Beerşeba, până în ziua de azi.

³⁴Iar Esau, când a fost în vârstă de patruzeci de ani, şi-a luat de soţie pe Iudita, fiica lui Beeri Heteul, şi pe Basemat, fiica lui Elon Heteul.

³⁵Şi ele au căşunat multă amărăciune lui Isaac şi Rebecăi.