Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 27 Bible Online

Facerea 27 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 27

¹Isaac ajunsese la bătrâneţe şi ochii lui slăbiseră, că nu mai putea să vadă; atunci a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a grăit: «Fiul meu!» Şi Esau i-a răspuns: «Iată-mă!»

²Zis-a el: «Vezi! Am ajuns la bătrâneţe şi nu ştiu ziua când voi muri.

³Deci acum ia-ţi armele tale, tolba ta cu săgeţi şi arcul tău şi ieşi pe câmp, şi vânează-mi ceva vânat,

⁴Şi fă-mi o mâncare gustoasă, cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca sufletul meu să te binecuvinteze mai nainte de a muri!»

⁵Şi Rebeca a auzit ce a vorbit Isaac cu Esau, fiul său. Şi Esau a pornit pe câmp, ca să vâneze vânat şi să-l aducă.

⁶Atunci Rebeca a zis lui Iacob, fiu-său: «Ascultă! Am auzit pe tatăl tău vorbind cu Esau, fratele tău, şi spunân-du-i aşa:

⁷«Adu-mi vânat şi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc şi să te binecuvintez, în faţa Domnului, mai nainte de a muri!»

⁸Ci acum, copilul meu, ascultă de glasul meu şi fă aşa cum îţi voi porunci!

⁹Du-te la turmă şi ia-mi de acolo doi iezi frumoşi din care să gătesc mâncare gustoasă tatălui tău, aşa cum îi place.

¹⁰Iar tu vei duce-o tatălui tău să mănânce, ca el să te binecuvinteze, mai nainte de a muri!»

¹¹Dar Iacob a răspuns maicii sale Rebeca: «Vezi că Esau, fratele meu, este păros, pe când eu sunt neted.

¹²Tatăl meu poate că mă va pipăi şi voi trece în ochii lui drept un înşelător şi voi aduce peste capul meu blestem şi nu binecuvântare».

¹³Dar maica lui i-a răspuns: «Blestemul tău să vie peste mine, fiule, tu numai ascultă de cuvântul meu şi du-te şi adu-mi!»

¹⁴Şi el s’a dus şi a luat iezii şi i-a adus maică-si. Iar maică-sa a gătit o mâncare gustoasă aşa cum îi plăcea lui Isaac.

¹⁵Apoi Rebeca a luat veşmintele cele mai bune ale fiului său mai mare, Esau, pe care le avea la ea în casă, şi a îmbrăcat cu ele pe Iacob, feciorul ei mai mic.

¹⁶Iar pieile iezilor le-a înfăşurat pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului.

¹⁷Apoi a dat în mâna fiului ei Iacob mâncarea cea gustoasă şi pâinea pe care o făcuse.

¹⁸Şi el s’a dus la tată-său şi i-a zis: «Tată!» Iar el i-a răspuns: «Iată-mă; cine eşti tu, fiul meu?»

¹⁹Răspuns-a Iacob tatălui său:«Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut, precum mi-ai zis; scoală-te, acum, şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău!»

²⁰Atunci Isaac a zis fiului său: «Cum de ai găsit aşa degrabă vânat, fiul meu?» Zis-a el: «Fiindcă Domnul Dumnezeul tău mi-a scos vânatul înainte!»

²¹Şi Isaac a zis lui Iacob: «Apropie-te să te pipăi, fiul meu. Oare tu, acesta, eşti fiul meu Esau sau nu?»

²²Şi s’a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar el l-a pipăit şi a zis: «Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!»

²³Astfel el nu l-a cunoscut, fiindcă mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau. Atunci l-a binecuvântat.

²⁴Şi i-a zis: «Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?» Şi el i-a răspuns: «Eu sunt!»

²⁵Apoi a zis: «Vino aproape de mine ca să mănânc din vânatul fiului meu şi ca să te binecuvinteze sufletul meu!» Şi s’a apropiat de el şi a mâncat. Şi i-a turnat lui vin şi a băut.

²⁶După aceea i-a zis Isaac, tatăl său: «Apropie-te şi mă sărută, fiul meu!»

²⁷Şi el s’a apropiat şi l-a sărutat. Şi Isaac a mirosit mirosul veşmintelor lui şi l-a binecuvântat şi a zis: «Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unei ţarine pe care a binecuvântat-o Dumnezeu.

²⁸Dumnezeu să-ţi dea ţie din roua cerului şi din grăsimea pământului şi belşug de grâu şi de vin.

²⁹Noroadele să-ţi slujească ţie şi neamurile să se închine până la pământ înaintea ta. Să fii stăpân peste fraţii tăi şi să se închine ţie feciorii mamei tale. Blestemat să fie cel ce te va blestema şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!»

³⁰Când Isaac isprăvise cu binecuvântarea lui Iacob şi Iacob de-abia ieşise din faţa tatălui său Isaac, a sosit şi Esau, fratele său, de la vânătoare.

³¹Şi a făcut şi el o mâncare gustoasă şi a adus-o tatălui său şi i-a spus: «Să se scoale părintele meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvinteze inima ta».

³²Dar Isaac tatăl său l-a întrebat: «Cine eşti tu?» Iar el i-a răspuns: «Eu sunt feciorul tău, întâiul tău născut, Esau!»

³³Atunci Isaac fu cuprins de spaimă şi de cutremur mare şi grăi: «Cine a fost atunci acela care a vânat vânatul şi mi l-a adus şi am mâncat din toate, mai înainte ca să vii tu, şi eu l-am binecuvântat? – Şi binecuvântat va rămânea!»

³⁴Auzind Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare şi amărît peste măsură şi a zis părintelui său: «Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine!»

³⁵Ci el a răspuns: «Fratele tău a venit cu vicleşug şi a luat binecuvântarea ta!»

³⁶Şi a zis Esau: «Cu drept cuvânt se numeşte el Iacob, căci m’a înşelat de două ori cu asta: mi-a luat dreptul de întâi născut şi iată, acum, mi-a luat binecuvântarea mea!» Apoi a întrebat: «N’ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?»

³⁷Isaac i-a răspuns şi a zis lui Esau: «Iată, l-am pus stăpân peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut robii lui şi l-am dăruit cu grâu şi cu vin. Ţie acum ce pot să-ţi mai fac, fiul meu?»

³⁸Dar Esau i-a răspuns tatălui său: «Oare numai această singură binecuvântare ai tu, tată? Binecuvintează-mă şi pe mine, părintele meu!» Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns.

³⁹Atunci Isaac, tatăl său, i-a răspuns şi a grăit: «Iată, departe de ţarinile grase fi-va paloşul tău şi departe de roua cerului de sus;

⁴⁰Cu sabia ta îţi vei agonisi traiul, şi vei fi rob fratelui tău; şi va veni o vreme când, adunându-ţi puterile, vei scutura jugul lui de pe grumazul tău».

⁴¹Deci Esau a prins ură pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său, şi şi-a zis Esau în gândul său: «Curând veni-vor zilele de întristare pentru tatăl meu, atunci voi ucide pe fratele meu Iacob!»

⁴²Şi i s’au spus Rebecăi vorbele fiului său celui mai mare, Esau; iar ea a trimis şi a chemat pe Iacob fiul său cel mic şi i-a zis: «Iată, fratele tău Esau umblă să se răzbune pe tine şi să te omoare.

⁴³Ci acum, fiule, ascultă cuvântul meu: Scoală şi fugi la Laban, fratele meu, în Haran.

⁴⁴Şi stai la el câtăva vreme, până când va trece mânia fratelui tău,

⁴⁵Până ce se va potoli urgia fratelui tău şi va uita ceea ce i-ai făcut. Atunoi eu voi trimite şi te va lua de acolo, căci de ce să rămân fără de voi amândoi, într’o singură zi?»

⁴⁶Şi Rebeca a zis lui Isaac: «Mi s’a urît cu viaţa din pricina acestor fete ale lui Het. Dacă Iacob şi-ar lua soţie din fetele lui Het, ca aceste fete din ţinut, ce rost ar mai avea viaţa pentru mine?»