Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 3 Bible Online

Facerea 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 3

¹Ci şarpele era cel mai viclean dintre toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a zis către femeie: «Adevărat este că a spus Dumnezeu să nu mâncaţi din toţi pomii grădinii?»

²Şi a răspuns femeia şarpelui: «Din roadele pomilor grădinii avem voie să mâncăm,

³Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»

⁴Atunci şarpele zise către femeie: «Nu veţi muri deloc!

⁵Dar Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el, deschide-se-vor ochii voştri şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.»

⁶Şi femeia, văzând că rodul pomului este bun de mâncare şi ispititor la vedere şi de dorit, ca unul care dă înţelepciune, a luat din roadele lui şi a mâncat şi a dat şi bărbatului ei care era cu ea, şi a mâncat şi el.

⁷Atunci li s’au deschis ochii la amândoi şi şi-au dat seama că sunt goi şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut pestelci.

⁸Şi au auzit umbletul Domnului Dumnezeu, care se plimba în adierea serii prin grădină, şi s’au ascuns Adam şi femeia lui, de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.

⁹Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: «Unde eşti?»

¹⁰Atunci el a răspuns: «Auzit-am paşii tăi în grădină, şi m’am temut, fiindcă sunt gol, şi m’am ascuns».

¹¹Şi a zis Domnul: «Cine ţi-a spus ţie că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?»

¹²Atunci Adam a zis: «Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi eu am mâncat!»

¹³Şi a întrebat-o Domnul Dumnezeu pe femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta?» Iar femeia a răspuns: «Şarpele m’a amăgit şi eu am mâncat».

¹⁴Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: «Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii tu între toate dobitoacele şi între toate fiarele câmpului; pe pântece să te târăşti şi pulbere să mănânci, în toate zilele vieţii tale!

¹⁵Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei împunge călcâiul.»

¹⁶Apoi a zis femeii: «Voi înmulţi foarte suferinţele sarcinii tale! Întru dureri vei naşte fii; şi dorul tău va fi după bărbatul tău şi el te va stăpâni.»

¹⁷Iar lui Adam i-a zis: «Pentru că ai ascultat de îndemnul femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci din el!» – blestemat să fie pământul din pricina ta! Cu trudă să te hrăneşti din el, în toate zilele vieţii tale!

¹⁸Spini şi pălămidă să-ţi aducă, şi să mănânci buruienile câmpului.

¹⁹Întru sudoarea feţei tale să mănânci pâine, până când te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci pulbere eşti şi în pulbere te vei întoarce!»

²⁰Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.

²¹Şi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii sale veşminte de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

²²Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Iată Adam s’a făcut ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum, să nu întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască în veci!»

²³Deci l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

²⁴Şi l-a gonit pe Adam, şi l-a aşezat la răsăritul grădinii Edenului. Apoi a pus heruvimi cu sabie de flacără, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.