Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 31 Bible Online

Facerea 31 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 31

¹Dar lui Iacob i-au ajuns la ureche cuvintele feciorilor lui Laban, care ziceau: «Iacob a luat tot ce a avut părintele nostru şi din averea părintelui nostru el şi-a înjghebat toată chiaburia aceasta».

²Şi Iacob a văzut faţa lui Laban şi iată nu mai era prietenos cu el ca ieri şi ca alaltăieri.

³Atunci Domnul a zis lui Iacob: «Intoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudeniile tale şi eu voi fi cu tine».

⁴Şi a trimis Iacob şi a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, la turma sa,

⁵Şi a zis către ele: «Eu văd, după faţa tatălui vostru, că el nu mai este prietenos cu mine ca mai daunăzi, însă Dumnezeul tatălui meu a rămas cu mine.

⁶Ci voi ştiţi că eu am slujit pe tatăl vostru din toate puterile mele,

⁷Iar tatăl vostru m’a înşelat şi mi-a schimbat simbria de zece ori; dar nu l-a îngăduit Dumnezeu să mă păgubească.

⁸Când el zicea: «mieii brumării să fie simbria ta», atunci toate oile fătau miei brumării; iar când zicea: «mieii vărgaţi să fie simbria ta», atunci toate oile fătau miei vărgaţi.

⁹Astfel Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie.

¹⁰Şi odată, la vremea mârlitului oilor, am ridicat ochii şi m’am uitat – în vis – şi iată ţapii care săreau pe capre erau vărgaţi, brumării şi balţaţi.

¹¹Şi îngerul Domnului a grăit către mine, în vis: «Iacobe!» Şi eu am răspuns: «Iată-mă!»

¹²Atunci mi-a zis: «Ridică-ţi ochii şi te uită: toţi ţapii care sar pe capre sunt vărgaţi, brumării şi bălţaţi, căci am văzut toate câte Laban a făcut cu tine.

¹³Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde tu ai uns stâlpul de pomenire şi unde te-ai legat cu juruinţă faţă cu mine! Acum scoală-te, ieşi din pământul acesta şi întoarce-te în ţara ta de obârşie.»

¹⁴Atunci au răspuns Rahila şi Lia şi i-au zis: «Mai avem noi parte de moştenire în casa tatălui nostru?

¹⁵Oare nu ne-a socotit el pe noi străine, o dată ce ne-a vândut şi a mâncat mult şi bine banii de pe vânzarea noastră?

¹⁶Negreşit, toată bogăţia pe care a smuls-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Deci acum fă tot ce ţi-a spus ţie Dumnezeu!»

¹⁷Şi Iacob s’a sculat şi a suit pe fiii săi şi pe femeile sale pe cămile.

¹⁸Şi a mânat din urmă toate turmele sale şi toată averea pe care şi-o agonisise – cirezile sale pe care le agonisise în Mesopotamia – ca să ajungă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.

¹⁹Ci Laban se dusese să tundă oile, iar Rahila a furat terafimii tatălui ei.

²⁰Aşa Iacob înşelă inima lui Laban Arameul, întrucât nu-i dădu de veste că vrea să fugă.

²¹Deci a fugit Iacob cu tot ce era al lui; şi s’a sculat şi a trecut Eufratul şi şi-a îndreptat faţa spre muntele Galaad.

²²Tocmai a treia zi i s’a spus lui Laban că Iacob a fugit.

²³Atunci el a luat cu sine pe rudele sale şi l-a urmărit pe Iacob cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.

²⁴Dar Dumnezeu veni la Laban Arameul noaptea în vis şi-i grăi: «Păzeşte-te ca nu cumva să vorbeşti cu Iacob altfel decât prieteneşte!»

²⁵Şi a ajuns Laban pe Iacob, după ce Iacob îşi înfipsese corturile pe munte, iar Laban cu rudele sale le înfipsese pe muntele Galaad.

²⁶Şi a zis Laban către Iacob: «Ce ispravă e asta că m’ai înşelat şi ai mânat din urmă pe fetele mele ca pe nişte robite cu sabia?

²⁷Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m’ai amăgit şi nu mi-ai dat de veste, ca eu să te fi petrecut cu bucurie şi cu cântece, din daira şi din harfă?

²⁸Ba nici chiar nu mi-ai îngăduit să-mi sărut nepoţii şi fetele! De data asta te-ai purtat ca un nerod!

²⁹Îmi stă în putere să vă asupresc, dar Dumnezeul părintelui tău mi-a vorbit noaptea trecută şi mi-a spus: «Păzeşte-te să vorbeşti cu Iacob altfel decât prieteneşte!»

³⁰Ci fie acum! Ai plecat fiindcă tânjeai după casa tatălui tău; dar de ce ai furat terafimii mei?»

³¹Şi a răspuns Iacob şi a zis lui Laban: «Fiindcă mă temeam şi mă gândeam ca nu cumva să smulgi de lângă mine pe fetele tale.

³²La oricine vei găsi terafimii tăi, acela să nu mai trăiască! De faţă cu rudele noastre, caută ce este al tău între lucrurile mele şi ia-ţi-le!» Dar Iacob nu ştia că Rahila furase terafimii.

³³Deci Laban a intrat în cortul lui Iacob şi în cortul Liei, şi în corturile celor două roabe, dar n’a găsit nimic; şi a ieşit din cortul Liei şi a intrat în cortul Rahilei.

³⁴Ci Rahila luase idolii şi-i vârîse în şeaua unei cămile şi se aşezase pe ei. Şi Laban scotoci tot cortul, dar nu dădu de nimic.

³⁵Şi ea zise către tată-său: «Să nu fie cu bănat în ochii domnului meu că nu pot să mă scol înaintea feţei tale, fiindcă tocmai acum mi-a sosit necazul obişnuit al femeilor». Şi el a căutat cu de-a-măruntul, dar n’a dat peste terafimi.

³⁶Atunci Iacob se aprinse de mânie şi a început să se certe cu Laban şi i-a spus lui Laban: «Care este vina mea şi care este păcatul meu, că mă urmăreşti cu învierşunare?

³⁷Acum, după ce ai răscolit toate lucrurile mele, ce ai găsit la mine, din toate odoarele casei tale? Pune-le aici în faţa rudelor mele şi rudelor tale şi ei să ne judece pe amândoi.

³⁸Iată sunt douăzeci de ani de când stau la tine! Mioarele tale şi caprele tale n’au lepădat şi berbecii turmei tale nu i-am mâncat!

³⁹Pe oaia sfâşiată de fiare nu ţi-am adus-o: eu am îndurat paguba; din mâna mea cereai orice se fura ziua şi orice se fura noaptea.

⁴⁰Astfel eram: ziua mă topeam de arşiţă şi noaptea tremuram de frig; şi somnul nu se prindea de ochii mei.

⁴¹Am stat aceşti douăzeci de ani în casa ta: am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale, iar şase ani pentru turmele tale; şi mi-ai schimbat simbria de zece ori.

⁴²Dacă n’ar fi fost cu mine Dumnezeul părintelui meu, Dumnezeul lui Avraam şi de care se teme Isaac, negreşit că tu mi-ai fi dat drumul cu mâna goală. Dar Dumnezeu a văzut obida mea şi truda mâinilor mele şi te-a judecat astă noapte.»

⁴³Atunci a răspuns Laban şi a zis lui Iacob: «Aceste fete sunt fetele mele şi aceşti copii sunt copiii mei şi aceste turme sunt turmele mele şi tot ceea ce vezi tu este al meu. Şi ce rău aş putea să fac azi fetelor mele, ori copiilor pe care ele i au născut?

⁴⁴Deci acum vino să facem legământ, eu cu tine, şi să fie mărturie între tine şi mine.»

⁴⁵Şi Iacob luă o stană de piatră şi o ridică stâlp de mărturie.

⁴⁶Apoi Iacob zise rudelor sale: «Adunaţi pietre», şi ei adunară pietre şi clădiră o măgură; şi mâncară acolo pe măgură.

⁴⁷Ci Laban i-a pus numele Iegar-Sahaduta, iar Iacob a numit-o Galaad.

⁴⁸Şi Laban grăi: «Măgura aceasta să fie astăzi mărturie între mine şi tine». De aceea i-au zis Galaad,

⁴⁹Şi Miţpa, fiindcă, a zis el, Dumnezeu să vegheze între mine şi tine, când ne vom despărţi unul de altul.

⁵⁰Dacă vei asupri pe fetele mele, ori dacă vei lua alte femei peste fetele mele, deşi nimeni nu este lângă noi, totuşi cugetă că Dumnezeu este martor între mine şi tine.»

⁵¹Şi mai zise Laban lui Iacob: «Iată măgura aceasta şi iată acest stâlp pe care l-am ridicat între mine şi tine:

⁵²Această măgură să fie mărturie şi acest stâlp să fie mărturie, că nici eu nu voi trece spre tine de măgura aceasta şi nici tu nu vei trece spre mine de această măgură şi de acest stâlp, cu gând de duşmănie.

⁵³Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinţilor lor să ne fie judecător!» Şi Iacob s’a jurat pe Dumnezeul de care se temea Isaac, tatăl său.

⁵⁴Şi Iacob a adus jertfe pe munte şi a chemat pe rudele sale la ospăţ şi ei au ospătat şi au mas noaptea pe munte.