Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 32 Bible Online

Facerea 32 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 32

¹Şi Laban s’a sculat dis-de-dimineaţă şi a sărutat pe nepoţii săi şi pe fetele sale şi i-a binecuvântat şi a plecat, şi s’a întors Laban la vatra sa.

²Iar Iacob a mers mai departe în calea sa şi s’au întâlnit cu el îngerii Domnului.

³Şi a rostit Iacob, când i-a văzut: «Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!» Deci a numit locul acela Mahanaim.

⁴Apoi Iacob a trimis înaintea sa soli către Esau, fratele său, în ţinutul Seir, în ţara Edomului.

⁵Şi le-a dat lor porunca aceasta: «Aşa grăieşte robul tău Iacob: «Am petrecut vremelnic la Laban şi am stat până acum.

⁶Am agonisit boi şi asini şi turme şi robi şi roabe, şi trimit solie şi veste domnului meu, ca să găsesc har în ochii tăi!»

⁷Dar solii s’au întors la Iacob şi i-au spus: «Dusu-ne-am spre fratele tău Esau, dar el tocmai vine întru întâmpinarea ta şi împreună cu el sunt patru sute de oameni».

⁸Atunci Iacob s’a spăimântat foarte şi a stat în mare cumpănă. Şi a împărţit gloata care era cu el, turmele şi cirezile şi cămilele, în două tabere,

⁹Căci îşi zicea: «Dacă Esau năvăleşte împotriva unei tabere şi o sfărâmă, atunci tabăra care a rămas poate să scape!»

¹⁰Apoi Iacob s’a rugat: «Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnezeul părintelui meu Isaac! Doamne, care mi-ai zis: «Intoarce-te în patria ta şi în locul tău de naştere şi-ţi voi arăta bunătăţile mele»,

¹¹Sunt prea mic faţă de toate îndurările şi faţă de toată credincioşia pe care ai dovedit-o cu robul tău, căci tre-cut-am Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi acum am ajuns două tabere.

¹²Scapă-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, căci mi-e frică de el, ca nu cumva să vie să mă răpună pe mine împreună cu copiii!

¹³Ci tu ai făgăduit: «Voi grămădi bunătăţile mele asupra ta şi voi înmulţi seminţia ta, ca nisipul mării, care nu se poate număra de mult ce este!»

¹⁴Şi a mas acolo în noaptea aceea şi a osebit din ce i-a venit sub mână un dar pentru Esau, fratele său:

¹⁵Două sute de capre şi douăzeci de ţapi; două sute de mioare fătătoare şi douăzeci de berbeci;

¹⁶Treizeci de cămile mulgătoare cu puii lor; patruzeci de vaci şi zece tauri; douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

¹⁷Şi a dat aceste vite în mâna robilor săi, fiecare turmă deosebit şi le-a poruncit astfel: «Treceţi înaintea mea şi lăsaţi ceva depărtare între turmă şi turmă».

¹⁸Apoi i-a poruncit celui din frunte şi i-a zis: «De te va întâlni Esau, fratele meu, şi te va întreba şi va zice: «Al cui eşti tu şi încotro te duci şi ale cui sunt aceste vite dinaintea ta?».

¹⁹Atunci tu să-i răspunzi: «Ale robului tău Iacob! Este un dar trimis domnului meu Esau; şi iată şi Iacob vine în urma noastră!»

²⁰Tot aşa i-a poruncit şi celui de al doilea şi celui de al treilea şi tuturor celor ce veneau după turme, spunân-du-le: «Unele ca acestea să spuneţi lui Esau, când vă veţi găsi cu el;

²¹Şi veţi adăoga: «Şi iată şi robul tau Iacob vine în urma noastră!». Căci se gândea Iacob: «Il voi domoli prin acest dar care merge înaintea mea şi după aceasta voi da ochii cu el; poate că se va însenina faţa lui!»

²²Astfel ploconul a trecut înaintea lui, iar el a mas noaptea aceea în tabără.

²³Dar s’a sculat noaptea şi a luat pe cele doua femei ale sale şi pe cele doua roabe ale sale şi pe cei unsprezcce copii ai sai şi i-a trecut prin vadul Iabocului.

²⁴Iar după ce i-a luat şi i-a trecut dincolo de râu, a trecut şi ce avea cu el.

²⁵Şi Iacob a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el până la revărsatul zorilor,

²⁶Şi dacă a văzut că nu poate să-l biruiască, atunci l-a lovit peste încheietura şoldului şi s’a scrântit încheietura şoldului lui Iacob, în luptă cu acel bărbat.

²⁷Şi i-a zis acela: «Dă-mi drumul, căci se luminează de ziuă». Ci Iacob a răspuns: «Nu-ţi voi da drumul, până ce nu mă vei binecuvânta!»

²⁸Atunci acela l-a întrebat: «Care este numele tău?» Şi Iacob a spus: «Iacob!»

²⁹Zis-a acela: «Numele tău nu va mai fi Iacob, ci Israil, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit!»

³⁰Dar Iacob a întrebat şi a zis: «Spune-mi, te rog, numele tău!» Răspuns-a: «De ce întrebi de numele meu?» Şi l-a binecuvântat pe el, acolo.

³¹Atunci Iacob a pus acelui loc numele Peniel, fiindcă, zicea el: «Am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi am scăpat cu viaţă!»

³²Şi soarele răsărea în faţa lui când el a trecut de Peniel, şi Iacob şchiopăta din şold.

³³De aceea fiii lui Israil, până în ziua de astăzi, nu mănâncă muşchiul de pe încheietura şoldului, pentru că omul acela a lovit pe Iacob peste muşchiul de la încheietura şoldului.