Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 34 Bible Online

Facerea 34 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 34

¹Dina fata Liei, pe care ea o născuse lui Iacob, a ieşit într’o zi, ca să vază pe fetele din partea locului.

²Şi văzând-o Sichem, fiul lui Hemor Heveul, stăpânul ţinutului, a răpit-o şi s’a culcat cu ea şi a umilit-o.

³Şi inima lui s’a lipit de Dina, fata lui Iacob şi i-a căzut dragă fata şi i-a vorbit copilei de la inimă.

⁴Şi a vorbit Sichem cu Hemor, tatăl său, astfel: «Peţeşte-mi de femeie pe această fată!»

⁵Ci Iacob a auzit că Sichem a necinstit-o pe Dina, fata sa, dar fiindcă feciorii săi erau cu vitele pe câmp, el a tăcut din gură până la venirea lor.

⁶Atunci Hemor, tatăl lui Sichem, a ieşit la Iacob să vorbească cu el.

⁷Iar feciorii lui Iacob venind de la câmp şi auzind vestea, s’au mâhnit oamenii şi s’au aprins groaznic de mânie, că acela făptuise aşa ocară în Israil, culcându-se cu fata lui Iacob, lucru care nu se cuvenea să-l săvârşească.

⁸Şi a intrat Hemor în vorbă cu ci şi le-a spus: «Sufletul fiului meu Sichem se sfârşeşte după fata voastră; daţi-i-o, vă rog, de femeie,

⁹Şi vă încuscriţi cu noi! Pe fetele voastre daţi-ni-le nouă şi pe fetele noastre luaţi-vi-le voi,

¹⁰Şi locuiţi cu noi! Şi pământul să fie la îndemâna voastră; sălăşluiţi-vă în el, faceţi negoţ în el şi câştigaţi în el moşii.»

¹¹Atunci a grăit Sichem către tatăl fetei şi către fraţii ei: «De aş afla har în ochii voştri, şi orice îmi veţi spune vă voi da.

¹²Cereţi de la mine cât de mult preţ de răscumpărare şi daruri de nuntă şi eu vi le voi da, întocmai cum veţi spune. Însă daţi-mi pe fată de femeie!»

¹³Atunci fiii lui Iacob răspunsei ă cu vicleşug lui Sichem şi lui Hemor, tatăl său, vorbind aşa fiindcă Sichem necinstise pe Dina, sora lor.

¹⁴Deci ei au zis către aceia: «Noi nu putem să facem acest lucru ca să dăm pe sora noastră după un om netăiat împrejur, fiindcă ar fi o ruşine pentru noi.

¹⁵Numai într’un fel putem să ne învoim cu voi, daca veţi face ca noi şi veţi tăia împrejur pe toţi bărbaţii voştri.

¹⁶Atunci vă vom da pe fetele noastre, iar pe fetele voastre le vom lua noi şi vom locui împreună cu voi şi vom ajunge un singur popor.

¹⁷Iar de nu ne veţi da ascultare, ca să vă tăiaţi împrejur, noi vom lua pe fata noastră şi vom pleca.»

¹⁸Şi cuvintele lor plăcură lui Hemor şi lui Sichem, feciorul lui Hemor.

¹⁹Şi tânărul nu zăbovi să îndeplinească lucrul, căci iubea pe fata lui Iacob şi era cel mai cu vază din toată casa tatălui său.

²⁰Deci Hemor şi Sichem, fiul său, au venit în poarta cetăţii lor şi au început să vorbească cu oamenii cetăţii spunându-le:

²¹«Oamenii aceştia au gând bun cu noi; să locuiască deci cu noi în ţară şi să neguţătorească în ea, căci ţara, cum vedeţi, este întinsă şi la dreapta şi la stânga, în faţa lor. Să ne însurăm cu fetele lor, iar pe fetele noastre să le mărităm cu ei!

²²Însă aceşti oameni se învoiesc să locuiască împreună cu noi şi să facem un singur popor, numai dacă bărbaţii noştri se vor tăia împrejur, precum şi ei sunt tăiaţi împrejur.

²³Turmele lor şi averea lor şi toate vitele lor nu vor fi oare ale noastre? Numai să ne învoim cu ei, şi ei se vor sălăşlui între noi!»

²⁴Atunci toţi cei ce ieşeau la sfat în poarta cetăţii dădură ascultare lui Hemor şi lui Sichem, fiul său, şi se tăiară împrejur toţi bărbaţii, toţi câţi ieşeau la sfat în poarta cetăţii.

²⁵Dar a treia zi, pe când ei se aflau în dureri, cei doi feciori ai lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, puseră mâna pe sabie şi intrară cu îndrăzneală în cetate şi uciseră pe toţi bărbaţii,

²⁶Iar pe Hemor şi pe Sichem, fiul său, îi trecură prin ascuţişul săbiei; apoi luară pe Dina din casa lui Sichem şi plecară.

²⁷Feciorii lui Iacob tăbărîră pe cei ucişi şi prădară cetatea, fiindcă necinstiseră pe sora lor.

²⁸Deci luară turmele şi cirezile lor şi asinii lor şi tot ce găsiră în cetate şi tot ce găsiră în ţarină:

²⁹Toata averea lor; şi pe toţi copiii lor şi pe femeile lor îi luară robi şi prădară tot ce era prin case.

³⁰Atunci Iacob a zis lui Simeon şi lui Levi: «Aţi adus pe capul meu mare pacoste, făcându-mă urît locuitorilor acestui ţinut, Canaaniţilor şi Pereziţilor, iar eu am numai o mână de oameni! Şi dacă se vor aduna împotriva mea şi mă vor lovi, mă vor nimici pe mine şi casa mea.»

³¹Dar aceia au răspuns: «Iertat, oare, i-a fost lui să se poarte cu sora noastră cum s’ar fi purtat cu o desfrânată?»