Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 42 Bible Online

Facerea 42 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 42

¹Şi a aflat Iacob că în Egipt este grâu. Şi a zis Iacob feciorilor săi: «De ce vă uitaţi unul la altul?»

²Apoi adaogă: «Iată, am auzit că în Egipt este grâu de vânzare. Duceţi-vă acolo şi cumparaţi-ne bucate, ca să ne ţinem viaţa şi să nu murim de foame!»

³Deci zece din fraţii lui Iosif au pornit devale, ca să cumpere bucate din Egipt.

⁴Dar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacob cu fraţii ceilalţi, căci zicea el: «Să nu i se întâmple vre-o nenorocire!»

⁵Şi au sosit în Egipt fiii lui Israil, ca să cumpere grâu împreună cu alţii, care veneau ca şi ei, căci foamete bântuia în pământul Canaan.

⁶Ci Iosif, ca stăpânitor al ţării, el era cel ce vindea bucate la tot poporul ţării. Deci au venit fraţii lui Iosif şi i s’au închinat lui cu feţele la pământ.

⁷Şi Iosif văzând pe fraţii săi i-a cunoscut, dar el s’a făcut străin înaintea lor şi le-a vorbit cu asprime şi a întrebat: «De unde veniţi voi?» Iar ei au răspuns: «Din pământul Canaanului am venit să cumpărăm bucate!»

⁸Ci Iosif îi cunoscuse pe fraţii săi, ei însă nu l-au cunoscut.

⁹Şi Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei şi le-a zis: «Voi sunteţi iscoade şi aţi venit ca să iscodiţi părţile neapărate ale ţării!»

¹⁰Dar ei au răspuns: «Nu, doamne! Ci robii tăi au venit ca să cumpere bucate.

¹¹Noi toţi suntem feciorii unui om, suntem oameni cinstiţi; robii tăi nu sunt iscoade!»

¹²Dar el întâmpină: «Nu! Ci aţi venit să iscodiţi părţile neapărate ale ţării.»

¹³Ci ei ziseră iar: «Noi robii tăi eram doisprezece fraţi, feciorii unui singur om, în ţara Canaanului. Şi iată cel mai mic este azi lângă părintele nostru, iar altul a murit!»

¹⁴Iosif însă le-a răspuns: «Aşa e, cum v’am spus eu: Voi sunteţi iscoade!

¹⁵De aceea veţi fi puşi la încercare. Pe viaţa lui Faraon, nu veţi ieşi de aici până ce fratele vostru cel mai mic nu va veni încoace!

¹⁶Trimiteţi dintre voi pe unul să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi aici închişi, ca astfel cuvintele voastre să fie puse la încercare, dacă este adevăr în voi; iar dacă nu, pe viaţa lui Faraon, voi sunteţi iscoade!»

¹⁷Deci i-a pus pe ei sub pază trei zile.

¹⁸Iar a treia zi, Iosif le-a zis: «Faceţi aşa, ca să scăpaţi cu viaţă, fiindcă eu mă tem de Dumnezeu!

¹⁹Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre fraţii voştri să rămână închis în închisoarea voastră de până acum, iar voi plecaţi şi duceţi grâul, ca să potoliţi foamea familiilor voastre.

²⁰Iar pe fratele vostru cel mai mic, aduceţi-l la mine, ca să se adeverească cuvintele voastre şi voi să nu muriţi.» Şi au făcut aşa.

²¹Şi ei ziceau unul către altul: «De bună seamă că noi ispăşim păcatul săvârşit faţă de fratele nostru, deoarece am văzut jalea sufletului lui, când se ruga stăruitor de noi şi nu l-am ascultat; pentru aceea a venit peste noi năpasta aceasta!»

²²Atunci Ruben le-a răspuns şi a zis: «Nu v’am spus eu vouă, când vă ziceam să nu faceţi nici un păcat împotriva băiatului? Şi nu m’aţi ascultat! De aceea, iată că sângele lui cere răzbunare!»

²³Dar ei nu ştiau că Iosif înţelege, căci între ei era un tâlmaci.

²⁴Iar Iosif s’a dosit de ei şi a plâns. Apoi venind, iar a vorbit cu ei şi a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat pe el sub ochii lor.

²⁵Apoi Iosif a poruncit să umple sacii lor cu grâu şi să le dea înapoi argintul lor, fiecăruia în sacul lui, şi să le mai dea şi merinde ca să aibă pe drum. Şi au făcut aşa cu ei.

²⁶Apoi ei, încărcând bucatele lor pe asinii lor, au plecat de acolo.

²⁷Dar unul dintre ei, deslegându-şi sacul ca să dea nutreţ asinului său, la un han, a dat peste argintul său, care era în gura sacului.

²⁸Atunci el a zis către fraţii săi: «Banii mi-au fost întorşi, căci iată sunt în sacul meu». Atunci le-a îngheţat inima şi, cuprinşi de spaimă, ziceau unul cătie altul: «Ce e năpasta aceasta pe care ne-a trimis-o Dumnezeu?»

²⁹Şi au ajuns la Iacob, părintele lor, în ţara Canaanului şi i-au istorisit lui toate cele întâmplate şi i-au spus:

³⁰«Omul care e stăpânitorul ţării a vorbit cu noi iabraş şi ne-a luat pe noi drept iscoade ale ţării.

³¹Noi însă i-am răspuns: «Noi suntem oameni cinstiţi şi nu suntem iscoade!

³²Suntem doisprezece fraţi, feciorii părintelui nostru; unul a murit, iar cel mai mic este astăzi lângă tatăl nostru, în ţara Canaanului!»

³³Atunci omul acela, stăpânitorul ţării, ne-a zis: «După aceasta voi şti că sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi pe unul din fraţii voştri la mine şi voi luaţi grâul ca să potoliţi foamea familiilor voastre şi plecaţi!

³⁴Dar aduceţi-mi pe fratele vostru cel mai mic şi atunci voi cunoaşte că nu sunteţi iscoade, ci că sunteţi oameni cinstiţi. Atunci voi da drumul fratelui vostru şi veţi fi liberi să neguţătoriţi în ţară.»

³⁵Însă când ei au deşertat sacii lor, iată că fiecare a găsit punga cu banii la el în sac; deci când ei şi tatăl lor văzură pungile cu banii lor, se spăimântară.

³⁶Iar Iacob, tatăl lor, grăi: «Voi m’aţi sărăcit de copii: Iosif nu mai este şi Simeon nu mai este, şi voiţi să mi-l luaţi şi pe Veniamin. Toate au venit pe capul meu!»

³⁷Dar Ruben a răspuns tatălui său şi a zis: «Să ucizi pe cei doi fii ai mei, dacă nu voi veni cu el la tine. Dă-mi-i în seama mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi!»

³⁸Dar Iacob a răspuns: «Nu se va pogorî cu voi fiul meu, căci fratele lui este mort şi acesta singur mi-a rămas; şi dacă i se întâmplă vre-o nenorocire în călătoria voastră, atunci voi veţi pogorî cărunteţele mele cu jale în Şeol!»