Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 43 Bible Online

Facerea 43 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 43

¹Şi foametea bântuia straşnic în ţară.

²Şi după ce au isprăvit de mâncat bucatele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a grăit: «Duceţi-vă înapoi şi cumpăraţi ceva bucate.»

³Atunci Iuda i-a răspuns şi a zis: «Acel om ne-a încredinţat cu toată tăria zicând: «Să nu daţi ochi cu mine, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»

⁴Deci, dacă vei lăsa pe fratele nostru cu noi, noi ne vom duce şi-ţi vom cumpăra bucate;

⁵Iar dacă nu-l vei lăsa, nu ne vom duce, fiindcă omul acela ne-a spus: «Să nu daţi ochi cu mine, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»

⁶Şi Israil a întrebat: «De ce mi-aţi făcut acest neajuns şi aţi destăinuit acelui om că mai aveţi un frate?»

⁷Raspuns-au ei: «Acel om a întrebat amănunţit despre noi şi despre familia noastră, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vre-un frate?» Iar noi i-am răspuns pe potriva acestor întrebări. De unde era să ştim noi că o să ne spună: «Aduceţi încoace pe fratele vostru?»

⁸Dar Iuda a zis către Israil, tatăl său: «Lasă pe băiat cu mine! Să ne sculăm deci şi să pornim la drum, ca să ne ţinem viaţa şi să nu murim, nici noi, nici tu, nici copiii noştri!

⁹Dau eu chezăşie pentru el. Din mâna mea să-l ceri! Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi nu-l voi pune în faţa ta, păcat să am înaintea ta, în toate zilele vieţii mele!

¹⁰Că de nu ne întârziam atâta, până acum am fi venit înapoi a doua oară!»

¹¹Atunci Israil, părintele lor, le-a răspuns: «Dacă este aşa, atunci faceţi astfel: luaţi din roadele cele mai de fală ale ţării, în sacii voştri şi duceţi acelui bărbat în dar: ceva balsam, ceva miere, tămâie şi zmirnă, fisticuri şi migdale.

¹²Argint luaţi cu voi de două ori atât, iar argintul adus înapoi în gura sacilor voştri, duceţi-l înapoi în mâinile voastre. Poate că a fost o greşală.

¹³Şi luaţi şi pe fratele vostru şi porniţi şi duceţi-vă înapoi la omul a,cela.

¹⁴Iar Dumnezeu Cel Atotputernic să vă dăruiască în faţa acelui om îndurare, ca să lase să vie cu voi celălalt frate al vostru cum şi Veniamin. Ci eu sunt ca unul care într’adevăr a rămas fără copii!»

¹⁵Deci oamenii au luat acele daruri, au luat de două ori pe atâta argint în mâinile lor, cum şi pe Veniamin, şi au purces şi s’au coborît în Egipt, şi acolo s’au înfăţişat înaintea lui Iosif.

¹⁶Şi Iosif, când a văzut cu ei pe Veniamin, a poruncit ispravnicului casei sale: «Du pe aceşti oameni acasă, taie ceva pentru masă şi găteşte, căci ei vor ospăta cu mine la amiază!»

¹⁷Iar acela a făcut cum i-a poruncit Iosif şi a dus pe oameni acasă la Iosif.

¹⁸Însă ei, când s’au văzut duşi la Iosif acasă, s’au înfricoşat şi au început să zică: «Ne-a vârît în casă din pricina banilor puşi în sacii noştri, de data trecută; ei vor să ne scoată vinovaţi şi sa tabere pe noi, ca să ne ia pe noi robi, cu asini cu tot!»

¹⁹Deci ei s’au apropiat de ispravnicul casei lui Iosif şi au deschis vorba cu el, la uşa casei,

²⁰Şi i-au zis lui: «Rugamu-te, doamne, noi am venit întâiaşi dată ca să cumpărăm bucate;

²¹Şi s’a întâmplat că poposind la un han am deschis sacii noştri, şi iată că fiecare dintre noi am găsit banii în gura sacului, argintul nostru, întocmai după cântăreala lui, şi l-am adus înapoi.

²²Dar am adus cu noi şi alte parale, ca să cumpărăm bucate. Noi nu suntem dumiriţi cine a pus atunci argintul nostru, în sacii noştri.»

²³Însă omul le-a răspuns: «Fiţi pe pace, n’aveţi nici o teamă! Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părintelui vostru v’a pus vouă o comoara în sacii voştri. Cât despre argintul vostru, el a venit în mâna mea!» Şi le-a scos lor pe Simeon.

²⁴Astfel ispravnicul i-a băgat pe ei în casa lui Iosif şi le-a dat apă ca să se spele pe picioare şi a dat şi nutreţ asinilor lor.

²⁵Iar ei au pregătit darul lor, până când să vie Iosif la amiază, căci ei aflaseră că acolo vor ospăta.

²⁶Deci, când a venit acasă Iosif, atunci ei i-au înfăţişat, aci în casă, darul care era în mâna lor şi s’au închinat lui până la pământ.

²⁷Şi Iosif i-a întrebat pe ei de sănătate şi a adăogat: «Tatăl vostru cel bătrân, despre care mi-aţi vorbit, o duce bine? Mai este el în putere?»

²⁸Răspuns-au ei: «Părintele nostru, robul tău, e sănătos şi trăieşte!» Şi ei îşi plecară capetele şi se închinară.

²⁹Şi Iosif ridicându-şi ochii a văzut pe Veniamin, fratele său, fiul maicii sale, şi a întrebat: «Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-aţi vorbit?» Şi a adăogat: «Dumnezeu să-ţi fie milostiv, fiul meu!»

³⁰Şi Iosif ieşi degrabă, căci inima lui era încinsă de duioşie pentru fratele său. Şi a căutat un loc unde să plângă, şi a intrat în iatacul său şi a plâns acolo.

³¹După aceea s’a spălat pe obraz şi a ieşit afară şi stăpânindu-şi firea a poruncit: «Puneţi masa!»

³²Şi i-au pus lui bucate deosebi şi lor deosebi şi Egiptenilor care mâncau cu el iarăşi deosebi, fiindcă Egiptenii nu pot să mănânce împreună cu Evreii, căci aceasta este urîciune la Egipteni.

³³Deci au stat la masă în faţa lui Iosif, dela cel dintâi născut, cu cinstea lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, după tinereţea lui, aşa încât oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul.

³⁴Şi Iosif le făcea tain din bucatele care erau în faţa lui, însă partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât ale tuturor celorlalţi. Astfel ei au ospătat şi s’au veselit cu Iosif.