Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 47 Bible Online

Facerea 47 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 47

¹După aceea a venit Iosif şi a dat de veste lui Faraon şi i-a spus: «Părintele meu şi fraţii mei cu turmele lor şi cu cirezile lor şi cu toate ale lor au sosit din ţara Canaan şi iată-i poposiţi în ţinutul Goşen!»

²Şi dintre toţi fraţii săi, el luă cinci inşi şi îi duse în faţa lui Faraon.

³Şi Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: «Care este îndeletnicirea voastră?» Iar ei au răspuns lui Faraon: «Robii tăi sunt păstori de oi! Aşa suntem noi şi aşa au fost părinţii noştri.»

⁴Apoi au grăit iar lui Faraon: «Am venit să stăm vremelnic în ţara aceasta, fiindcă nu mai este deloc păşune pentru turmele pe care le au robii tăi, căci cumplită este foametea în pământul Canaanului. Deci rugămu-te, îngădueşte ca robii tăi să se aşeze în pământul Goşen!»

⁵Atunci Faraon a vorbit lui Iosif şi i-a spus: «Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine!

⁶Pământul Egiptului stă înaintea ta. Sălăşlueşte în partea cea mai mănoasă a ţării pe tatăl tău şi pe fraţii tăi: sălăşluiască în ţinutul Goşen. Şi dacă ştii că se află între ei oameni destoinici, pune-i scutari peste turmele de pe moşiile mele!»

⁷Apoi Iosif a adus pe Iacob, părintele său, şi l-a înfăţişat lui Faraon. Iar Iacob a binecuvântat pe Faraon.

⁸Ci Faraon a întrebat pe Iacob: «Câte sunt zilele anilor vieţii tale?»

⁹Răspuns-a Iacob lui Faraon: «Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută şi treizeci de ani. Puţine şi trudnice au fost zilele anilor vieţii mele şi n’au ajuns la zilele anilor vieţii părinţilor mei, în zilele pribegiei lor!»

¹⁰Şi a binecuvântat Iacob pe Faraon şi a ieşit din faţa lui Faraon.

¹¹Astfel Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat lor stăpânire în ţara Egiptului, în partea cea mai mănoasă a ţării şi anume în ţinutul Rameses, precum poruncise Faraon.

¹²Şi Iosif hrănea pe tatăl său şi pe fraţii săi şi pe toată casa tatălui său, dându-le bucate după numărul copiilor lor.

¹³Însă bucatele se isprăviseră în toată ţara, fiindcă foametea era cumplită foarte, aşa încât ţara Egiptului, ca şi ţara Canaanului se istoveau de lipsă.

¹⁴Şi Iosif a adunat toţi banii care se găseau în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului pe grâul pe care-l cumpăra lumea şi el a adus argintul în casa lui Faraon.

¹⁵Dar când banii din Egipt şi din Canaan s’au isprăvit, atunci au venit toţi Egiptenii la Iosif strigând: «Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta? Fiindcă bani nu mai avem!»

¹⁶Dar Iosif le-a răspuns: «Aduceţi vitele voastre şi vă voi da vouă grâu pe vitele voastre, dacă banii s’au isprăvit!»

¹⁷Deci au adus vitele lor la Iosif şi Iosif le-a dat bucate drept preţul cailor şi al turmelor şi al cirezilor şi al asinilor. Astfel Iosif i-a ţinut cu pâine în anul acela, în schimbul vitelor lor.

¹⁸Iar când s’a sfârşit anul acela, au venit la el, în anul al doilea, şi au grăit către el: «Nu vom ascunde de stăpânul nostru că, o dată ce banii s’au isprăvit şi turmele şi cirezile au trecut în mâna stăpânului nostru, nu ne mai rămâne altceva în faţa lui decât trupurile noastre şi ogoarele noastre.

¹⁹De ce să pierim sub ochii tăi noi cu pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi ogoarele noastre, pe bucate, aşa încât să fim cu ţarinile noastre robi ai lui Faraon, şi dă-ne sămânţă de sămănat, ca să trăim în loc să murim, iar ogoarele să ne rămână pustii!»

²⁰Astfel Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului, căci Egiptenii vindeau fiecare ogorul său, deoarece foametea îi bântuia cumplit. Şi pământul a ajuns al lui Faraon.

²¹Cât despre popor, el l-a făcut iobag de la o margine până la cealaltă a Egiptului.

²²Numai moşiile preoţilor nu le-a cumpărat, căci preoţii aveau venituri rânduite de către Faraon şi se întreţineau din aceste venituri pe care le dăduse lor Faraon. Pentru aceea n’au vândut moşiile lor.

²³Atunci Iosif a rostit către popor: «Iată, v’am cumpărat pe voi astăzi împreună cu ţarinile voastre, pentru Faraon. Iată la îndemâna voastră sămânţă; apucaţi-vă şi samănaţi ţarinile!

²⁴Însă la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar patru părţi să fie ale voastre, pentru sămănatul ogorului şi pentru demâncarea voastră şi a celor din gospodăriile voastre şi pentru hrana copiilor voştri!»

²⁵Atunci ei au răspuns: «Tu ne-ai scăpat viaţa! De am găsit har în ochii stăpânului meu, să fim robii lui Faraon!»

²⁶Şi Iosif a aşezat aceasta ca o pravilă, care şi până azi are putere în ţara Egiptului: să i se dea lui Faraon a cincea parte din rodul ţarinii. Numai moşiile preoţilor, ele singure, nu sunt în mâna lui Faraon.

²⁷Astfel a ajuns Israil să sălăşluiască în Egipt, în ţinutul Goşen. Şi au câştigat stăpânire în el şi au odrăslit şi s’au înmulţit sumedenie mare.

²⁸Iar Iacob a mai trăit în Egipt şaptesprezece ani şi zilele anilor vieţii lui au fost o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹Şi când i s’a apropiat lui Israil ceasul ca să moară, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: «De am aflat har în ochii tăi, pune te rog mâna ta sub coapsa mea şi arată-mi mie îndurare şi credinţă ca să nu mă îngropi în Egipt!

³⁰Căci vreau să mă odihnesc lângă părinţii mei! De aceea să mă duci din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor.» Iar Iosif a răspuns: «Voi face după cuvântul tău!»

³¹Dar Iacob i-a răspuns: «Fă-mi jurământ!» Şi Iosif i-a făcut jurământ. Atunci Israil s’a aplecat, închinându-se, spre capătul toiagului său.