Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 48 Bible Online

Facerea 48 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 48

¹Iar după aceste împrejurări i-a venit vorbă lui Iosif: «Iată părintele tău este bolnav!» Şi Iosif a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim.

²Deci l-au vestit pe Iacob şi i-au spus: «Iată că feciorul tău Iosif vine la tine!» Şi Israil, adunându-şi puterile, a şezut pe pat.

³Şi Iacob a zis lui Iosif: «Dumnezeul Cel Atotputernic mi s’a arătat mie la Luz, în ţara Canaanului, şi m’a binecuvântat.

⁴Şi mi-a grăit: «Iată eu îţi voi da roadă şi te voi înmulţi şi te voi face adunare de popoare şi voi dărui acest pământ seminţiei tale, de după tine, ca stăpânire veşnică.

⁵Şi acum cei doi feciori ai tăi – care ţi s’au născut ţie în Egipt, mai nainte de venirea mea în Egipt – sunt ai mei. Efraim şi Manase fi-vor ai mei, aşa cum sunt Ruben şi Simion.

⁶Iar copiii pe care îi vei avea după aceştia vor fi ai tăi; dar se vor numi cu numele celor doi fraţi ai lor, în partea lor de moştenire.

⁷Ci mie, când veneam din Mesopotamia, mi-a murit Rahila în ţara Canaanului, pe drum, când mai era o palmă de loc până la Efrata, şi am înmormântat-o acolo, pe drumul către Efrata, adică Bctleem.»

⁸Atunci Israil s’a uitat la fiii lui Iosif şi l-a întrebat: «Cine sunt aceştia?»

⁹Şi Iosif a răspuns părintelui său: «Aceştia simt fiii pe care mi i-a dăruit Dumnezeu, aici în Egipt!» Iar Iacob a zis: «Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvintez!»

¹⁰Ci ochii lui Israil erau împovăraţi de bătrâneţe şi el nu mai putea să deosebească. Şi Iosif i-a apropiat de el şi Iacob i-a sărutat pe ei şi i-a îmbrăţişat.

¹¹Şi Iacob i-a spus lui Iosif: «Eu unul nu mai credeam că voi mai vedea faţa ta şi iată că Dumnezeu m’a învrednicit să văd şi pe urmaşii tăi!»

¹²Atunci Iosif i-a depărtat de la genunchii părintelui său şi ei s’au închinat în faţa lui până la pământ.

¹³Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în dreapta sa, de-a-stânga lui Israil, şi pe Manase în stânga sa, de-a-dreapta lui Israil, şi i-a apropiat de el.

¹⁴Dar Israil şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, puuându-şi astfel braţele în cruce, fiindcă Manase era întâiul născut.

¹⁵Şi a binecuvântat pe Iosif şi a rostit: «Dumnezeu, înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeu, care a fost păstorul meu din tineietele mele şi până în ziua de azi,

¹⁶Îngerul care m’a izbăvit pe mine din toate nevoile să binecuvinteze pe aceşti copii, ca să se pomenească întru ei numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac şi să se înmulţească îmbelşugat pe pământ!»

¹⁷Deci, văzând Iosif că părintele său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim i-a părut rău şi a apucat mâna părintelui său ca s’o ia de pe capul lui Efraim şi s’o puna pe capul lui Manase;

¹⁸Şi a zis Iosif către tatăl său: «Nu aşa, tată; fiindcă acesta este întâiul născut, pune dreapta ta pe capul lui!»

¹⁹Dar tatăl său n’a voit şi i-a spus: «Ştiu, fiul meu, ştiu prea bine. Şi acesta fi-va un popor şi acesta va ajunge mare; totuşi fratele său cel mic va fi mai mare decât el şi seminţia lui fi-va sumedenie de popoare!»

²⁰Astfel Iacob i-a binecuvântat în ziua aceea şi a rostit: «Cu numele tău poporul Israil va binecuvânta şi va zice: «Sa te facă Dumnezeu ca pe Efraim şi ca pe Manase!» Şi a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

²¹După aceea, Israil a grăit lui Iosif: «Iată eu sunt la pragul morţii, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va duce înapoi în ţara părinţilor voştri.

²²Iar eu îţi dăruesc ţie mai mult decât fraţilor tăi, un umăr de munte pe care l-am luat din mâna Amoriţilor, cu sabia mea şi cu arcul meu.»