Read Biblia Regele Carol II, 1939 Facerea 50 Bible Online

Facerea 50 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Facerea 50

¹Atunci Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi s’a tânguit şi l-a sărutat.

²Apoi Iosif a poruncit doftorilor care îl slujeau să îmbălsămeze pe tatăl său şi doftorii au îmbălsămat pe Israil.

³Şi după ce s’au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trobuesc pentru îmbălsămare, l-au plâns pe el Egiptenii şaptezeci de zile.

⁴Iar după ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit către curtenii lui Faraon şi le-a zis: «Dacă am găsit har în ochii voştri, spuneţi, vă rog, aceste vorbe în auzul lui Faraon:

⁵«Tatăl meu m’a legat cu jurământ şi mi-a zis: «Iată, eu simt gata să mor În mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan, acolo să mă îngropi.» Şi acum îngădue-mă să mă duc şi si înmormântez pe părintele meu şi dupa aceea voi veni înapoi!»

⁶Atunci Faraon i-a răspuns: «Du-te şi înmormântează pe tatăl tău, după jurământul pe care ţi l-a cerut!»

⁷Deci Iosif s’a suit ca să îngroape pe tatăl său şi s’au suit cu el toţi curtenii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului,

⁸Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi casa tatălui său. Numai pruncii lor şi turmele lor şi cirezile lor, le-au lăsat în ţinutul Goşen.

⁹Şi s’au suit cu el şi care şi călăreţi, aşa încât era o caravană uriaşă.

¹⁰Şi ajungând ei la Goren-Haatad, de cealaltă parte a Iordanului, au făcut acolo o jelanie mare şi de mare privelişte şi Iosif a ţinut acolo, tatălui său, tânguire de şapte zile.

¹¹Iar locuitorii din ţară, Canaaniţii, când au văzut această jelanie la Goren-Haatad, au zis: «Iată o jale mare la Egipteni!» Pentru aceea s’a numit numele locului: Abel-Miţraim; şi locul este dincolo de Iordan.

¹²Iar fiii lui au făcut cu el aşa cum le-a poruncit.

¹³Şi l-au dus pe el fiii lui în ţara Canaan şi l-au înmormântat în peştera din siliştea Macpela, pe care o cumpărase Avraam împreună cu locul, ca moşie de îngropăciune, de la Efron Heteul şi care se află la răsărit de Mamre.

¹⁴Apoi Iosif, după înmormântarea tatălui său s’a întors în Egipt, el şi fraţii săi şi toţi cei ce veniseră cu el, ca să înmormânteze pe tatăl său.

¹⁵Iar fraţii lui Iosif, dacă au văzut că tatăl lor a murit, au zis: «Poate că Iosif ne va purta ură şi va căuta cu adevărat să ne răsplătească tot răul pe care noi i l-am făcut lui.»

¹⁶Atunci ei au trimis la Iosif pe unul cu această solie: «Tatăl tău, mai nainte de a muri, a poruncit şi a zis:

¹⁷«Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Rogu-mă ţie iartă greşala fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ei ţi-au făcut ţie mare neajuns; dar acum, mă rog ţie, iartă păcatul robilor Dumnezeului părintelui tău.» Dar Iosif a plâns când i-au vorbit acestea.

¹⁸Apoi au venit şi fraţii lui şi s’au închinat înaintea lui şi au rostit: «Iată-ne, stăm în faţa ta ca nişte robi!»

¹⁹Ci Iosif le-a răspuns: «Nu vă temeţi! Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?

²⁰E drept că voi aţi cugetat rele împotriva mea, însă Dumnezeu a potrivit aşa ca să iasă bine, pentru ca să se împlinească aceea ce se vede astăzi, adică: să mântuiască viaţa a mulţime de norod.

²¹Deci acum nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri!» Şi Iosif i-a îmbunat pe ei şi a vorbit cu ei sufleteşte.

²²Astfel Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Şi Iosif a trăit o sută şi zece ani.

²³Aşa încât Iosif a văzut pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam, şi fiii lui Machir, feciorul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui Iosif.

²⁴La urmă, Iosif a zis către fraţii săi: «Mă apropii de moarte. Însă Dumnezeu vă va cerceta negreşit şi vă va scoate din ţara aceasta ca să vă ducă în ţara pe care a făgaduit-o cu jurământ lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob!»

²⁵Şi Iosif a luat acest jurământ de la fiii lui Israil: «Când Dumnezeu vă va cerceta pe voi, să duceţi cu voi oasele mele, de aici!»

²⁶Şi Iosif a murit în vârstă de o sută şi zece ani şi l-au îmbălsămat şi l-au pus într’un sarcofag acolo în Egipt.