Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 1 Bible Online

2 Samuil 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 1

¹Iar după moartea lui Saul, întorcându-se David de la înfrângerea Amaleciţilor, a rămas două zile în Ţiclag.

²Şi iată că, a treia zi, un om sosi din tabără, de la Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pulbere pe cap şi, ajungând înaintea lui David, căzu la pământ şi se închină.

³«De unde vii?» – l-a întrebat David, şi acela i-a răspuns: «Am fugit din tabăra Israiliţilor!»

⁴L-a întrebat iarăşi David: «Cum stau lucrurile? Te rog spune-mi!» Răspuns-a el: «Oastea a fugit din luptă şi mulţi din oaste au căzut şi au murit. Şi însuşi Saul şi feciorul său Ionatan sunt morţi!»

⁵Ci David a zis către tânărul care-i aducea această veste: «De unde ştii tu că Saul şi Ionatan feciorul său sunt morţi?»

⁶Tânărul cel cu vestea i-a spus atunci: «Mă aflam din întâmplare pe muntele Ghilboa şi iată pe Saul, sprijinindu-se în suliţă, dar iată şi care şi călăreţi care îl ajungeau din urmă.

⁷Iar el, căutând înapoi şi zărindu-mă, m’a strigat; i-am răspuns: «Iată-mă!»

⁸M’a întrebat: «Cine eşti tu?» Şi i-am răspuns: «Sunt amalecit.»

⁹Atunci mi-a zis: «Vino încoace la mine şi omoară-mă, căci împăienjeneala morţii m’a cuprins, dar viaţa mea este încă în mine!»

¹⁰Şi m’am apropiat de el şi l-am ucis, căci îmi dădeam seama că, după prăbuşirea lui, nu putea să mai trăiască. Apoi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara de pe braţul lui şi adusu-le-am stăpânului meu.

¹¹Atunci David şi-a apucat veşmintele şi le-a sfâşiat şi la fel au făcut şi oamenii care erau cu el.

¹²Şi au jelit şi au plâns şi au ţinut post până seara, pentru Saul şi pentru Ionatan, feciorul său, şi pentru poporul lui Iuda şi pentru casa lui Israil, pentru că de sabie căzuseră.

¹³După aceea, a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea: «De unde eşti tu?» Răspuns-a el: «Sunt feciorul unui amalecit, aciuat în Israil!»

¹⁴Şi David a rostit către el: «Cum nu te-ai temut să întinzi mâna ta şi să omori pe unsul lui Dumnezeu?»

¹⁵Atunci David a chemat pe unul din voinici şi i-a poruncit: «Apropie-te şi doboară-l». Şi l-a lovit şi a murit.

¹⁶Iar David a rostit asupra lui: «Sângele tău să fie asupra capului tău! Căci gura ta a mărturisit împotriva ta, când ai zis: «Omorît-am pe unsul Domnului!»

¹⁷După aceea, David alcătuit-a acest cântec de jale, pentru Saul şi pentru feciorul său Ionatan,

¹⁸Şi a poruncit ca fiii lui Iuda să înveţe «Cântecul Arcului», care se află scris în «Cartea Celui Drept»:

¹⁹«Pe dealurile tale, Israile, doborîtă a fost podoaba ta! O, căzut-au cei viteji!

²⁰Dar nu duceţi vestea în Gat, şi în Ascalon pe uliţi n’o rostiţi, ca să nu se veselească fetele Filistenilor, ca să nu zburde fecioarele păgânilor!

²¹O, munţilor Ghilboa, plaiuri amăgitoare, nici roua, nici ploaia să nu se mai pogoare peste voi! Căci acolo a fost zdrobit scutul vitejilor, scutul lui Saul, cel ce nu era uns cu untdelemn,

²²Ci cu sângele celor răpuşi, ci cu osânza celor voinici! Arcul lui Ionatan nu dădea niciodată înapoi şi sabia lui Saul nu se întorcea în teacă fără ispravă.

²³Saul şi Ionatan! Atât de dragi, atât de scumpi unul altuia! În viaţă ca şi în moarte ei nu s’au despărţit; mai repezi ca vulturii şi mai vârtoşi ca leii!

²⁴Fecioare din Israil, jeliţi pe Saul, cel ce vă înveşmânta în porfiră şi în veşminte de in subţire, cel ce punea găteli de aur pe mantiile voastre!

²⁵O, căzut-au cei viteji, în toiul bătăliei! Doborît a fost Ionatan pe dealurile tale!

²⁶Jale grea este în mine, după tine, frate-meu Ionatane! Căci mult mi-ai fost tu drag. Mai de preţ mi-era iubirea ta decât dragostea femeilor.

²⁷O, căzut-au cei viteji şi ţăndări sunt armele de luptă!»