Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 17 Bible Online

2 Samuil 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 17

¹După aceea Ahitofel a zis lui Absalom: «Vreau să-mi aleg douăsprezece mii de bărbaţi şi să pornesc şi să urmăresc pe David în noaptea aceasta.

²Voi tăbărî pe el, când va fi ostenit şi vlăguit, şi voi băga spaima în el. Iar toată gloata care este cu el va lua-o la fugă, aşa încât voi omorî numai pe rege.

³Atunci voi aduce înapoi tot poporul la tine ca şi când ar veni înapoi un singur om. Căci ţie îţi trebue numai viaţa unui om şi pe urmă tot norodul va fi pe pace.»

⁴Acest cuvânt a plăcut lui Absalom, ca şi tuturor bătrânilor din Israil.

⁵Însă Absalom a zis: «Chiamă, te rog, şi pe Huşai Architul, ca să auzim şi sfat din gura lui!»

⁶Intrând Huşai la Absalom, Absalom i-a spus: «Acesta este sfatul pe care l-a rostit Ahitofel. Să îndeplinim planul lui? Dacă nu, vorbeşte tu!»

⁷Atunci Huşai a grăit către Absalom: «De data asta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu este bun».

⁸Şi Huşai a adăogat: «Tu ştii bine că tatăl tău şi voinicii lui sunt viteji şi le este inima oţărîtă, ca a unei ursoaice din pustie, ai cărei pui au fost răpiţi. Apoi tatăl tău este viteaz care n’are astâmpăr când doarme oastea.

⁹Iată, în această clipă el stă ascuns în vre-o văgăună sau în vre-un alt loc ferit şi dacă se întâmplă că, chiar de la început, cad câţiva din oastea ta şi se va auzi şi va ieşi vorba: «Oştirea care merge după Absalom a păţit o înfrângere!»,

¹⁰Atunci chiar cel mai viteaz, chiar cel cu inimă de leu, îşi va pierde curajul, că doar tot Israilul ştie cum că tatăl tău este vajnic războinic şi oştenii lui viteji încercaţi.

¹¹Drept aceea, iată sfatul meu: Să se adune în jurul tău tot Israilul, de la Dan până la Beerşeba, mult de tot ca nisipul de pe ţărmul mării, iar tu însuţi să porneşti la luptă în mijlocul lor.

¹²Şi de vom da peste el în vre-un loc unde se găseşte, vom tăbărî pe el, precum cade roua pe faţa pământului, ca nici el şi nici unul din oamenii lui să nu scape cu viaţă!

¹³Iar dacă se va da înapoi în vre-o cetate, atunoi tot Israilul să lege cu funii cetatea aceea şi s’o târim devale, ca să nu mai rămână dintr’însa nici măcar o piatră.»

¹⁴Atunci Absalom şi toţi oamenii din Israil strigară: «Sfatul lui Huşai Architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel». Ci Domnul anume hotărîse să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă prăpăd peste Absalom.

¹⁵După acestea, Huşai a spus arhiereilor Ţadoc şi Abiatar: «Aşa şi aşa a sfătuit Ahtofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israil, eu însă i-am sfătuit aşa şi aşa.

¹⁶Deci acum trimiteţi în sârg şi daţi de veste lui David şi spuneţi-i: «Să nu mâi noaptea aceasta în vadurile pustiei, ci treci numaidecât înainte, ca să nu dea pieirea peste rege şi peste tot poporul care este cu el».

¹⁷Ci Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă Cişmeaua Roghel. O roabă a venit şi le-a dat de veste ca ei să se ducă şi să înştiinţeze pe regele David, căci nu puteau să se dea în vileag şi nici să intre în cetate.

¹⁸Dar un băiat i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Atunci amândoi au pornit la fugă şi au ajuns la casa unui om din Bahurim, care avea în curte o fântână. Şi ei s’au pogorît în fântână.

¹⁹Iar gospodina a luat o scoarţă, a întins-o peste gura fântânii şi deasupra a presărat poame de pe jos, aşa încât nu se cunoştea nimic.

²⁰Deci când au sosit oamenii lui Absalom în casa femeii şi au întrebat-o: «Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?», femeia le-a răspuns: «Au trecut spre apa Iordanului»; iar ei au căutat şi, negăsind nimic, s’au întors la Ierusalim.

²¹După plecarea lor, cei doi au ieşit din fântână, s’au dus şi au dat de veste regelui David. Spus-au lui David: «Sculaţi-vă şi treceţi degrabă apa Iordanului, căci iată ce sfat a dat împotriva voastră Ahitofel».

²²Atunci David a pornit împreună cu toată gloata care îl însoţea şi au trecut Iordanul. Până la revărsatul zorilor nu mai rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul.

²³Ci Ahitofel văzând că sfatul său n’a fost urmat, a pus samarul pe măgar şi a plecat şi s’a dus acasă în cetatea sa. Apoi şi-a orânduit casa şi s’a spânzurat. Deci murind, a fost înmormântat în mormântul părintelui său.

²⁴Şi David sosise la Mahanaim când Absalom trecea Iordanul, împreună cu toţi bărbaţii din Israil.

²⁵Absalom făcuse pe Amasa voevodul oştirii sale în locul lui Ioab; iar Amasa era fiul unuia pe care îl chema Itra, Ismailit, şi care trăise cu Abigal, fiica lui Işai, sora lui Ţeruia, muma lui Ioab.

²⁶Şi Israil cu Absalom au tăbărît în ţinutul Galaad.

²⁷După ce a sosit David în Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş din Raba, capitala Amoniţilor, şi Machil, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim,

²⁸Au adus paturi, macaturi, năstrape, vase de pământ, precum şi grâu, orz, făină, boabe prăjite, bob şi linte,

²⁹Apoi miere, unt, oi şi brânză de vaci. Şi le-au adus lui David şi poporului care îl însoţise, ca să mănânce, căci cugeta: «Poporul flămânzise şi era sleit de puteri şi pătimise de sete în pustie».