Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 18 Bible Online

2 Samuil 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 18

¹Apoi David a făcut numărătoarea oamenilor care îl însoţeau şi a pus peste ei căpitani la câte o mie şi căpitani la câte o sută.

²Şi David şi-a împărţit oastea în trei cete: o treime a pus-o sub porunca lui Ioab, o treime sub a lui Abişai, fiul lui Ţeruia, fratele lui Ioab, şi o treime sub porunca lui Itai din Gat. Şi regele a zis ostaşilor: «Vreau şi eu să pornesc cu voi la luptă!»

³Atunci ostaşii i-au răspuns: «Nu ţi se cade să porneşti cu noi, căci, dacă am lua-o la fugă, nu s’ar băga de seamă; de-am muri jumătate din noi, tot nu s’ar băga se seamă. Dar tu preţueşti cât zece mii ca noi. Drept aceea e mai de folos să stai în cetate, ca să ne sai în ajutor!»

⁴Atunci regele a răspuns: «Voi face aşa cum chibzuiţi că e mai bine». Astfel regele a stat în dreptul porţii, iar toată oastea ieşea rânduită pe sute şi pe mii.

⁵Dar regele a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai astfel: «Purtaţi-vă blând cu băiatul, cu Absalom». Şi toată oastea a auzit ce a poruncit regele tuturor căpitanilor cu privire la Absalom.

⁶Şi oastea a ieşit în câmp deschis ca să dea piept cu Israil, şi lupta s’a desfăşurat în codrul lui Efraim.

⁷Atunci Israiliţii fură bătuţi acolo de ostaşii lui David şi a fost în ziua aceea o înfrângere mare, căzând douăzeci de mii de inşi.

⁸Şi luptele de acolo s’au întins în tot ţinutul şi codrul a mâncat mai mult norod decât a mâncat sabia, în ziua aceea.

⁹Atunci Absalom a dat întâmplător peste oamenii lui David, şi Absalom mergea călare pe un catâr şi catârul a intrat sub rămurişul unui stejar bătrân şi chica lui Absalom s’a încâlcit în stejar, aşa încât el a rămas spânzurat între cer şi pământ, pe când catârul de sub el s’a tot dus înainte.

¹⁰Văzând aceasta, un ostaş a vestit pe Ioab şi i-a spus: «Văzui acum pe Absalom spânzurat de un stejar».

¹¹Răspuns-a Ioab omului care-i adusese vestea: «Ei! Dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai doborît atunci acolo, la pământ? Şi eu ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu!»

¹²Dar ostaşul a răspuns lui Ioab: «Chiar dacă mi-ar fi numărat cineva în palmă o mie de sicli de argint, n’aş fi întins mâna mea împotriva fiului regelui, de vreme ce în auzul nostru regele ţi-a dat ţie şi lui Abişai şi lui Itai această poruncă: «Fiţi de strajă, pentru băiat, pentru Absalom».

¹³Şi dacă cu primejdia vieţii mele tot aş fi fost viclean, fapta mea n’ar fi rămas tăinuită în faţa regelui, iar tu te-ai fi dat în lături de la mine.

¹⁴Ioab însă a întâmpinat: «Nicidecum! Îl voi străpunge cu tine de faţă.» Şi a luat atunci trei suliţe în mână şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom. Şi fiindcă el tot mai trăia între crengile stejarului,

¹⁵S’au apropiat zece tineri, scutierii lui Ioab, şi au lovit de istov pe Absalom şi l-au omorît.

¹⁶Atunci Ioab a sunat din bucium şi oastea s’a întors de la urmărirea Israiliţilor, căci Ioab a voit să cruţe norodul.

¹⁷Şi au luat pe Absalom şi l-au aruncat în codru, într’o prăpastie adâncă şi au grămădit peste el un morman mare de pietre. Apoi toţi Israiliţii au dat fuga fiecare la vatra lui.

¹⁸Dar Absalom încă din viaţă îşi ridicase columna de pomenire care este în Valea Regelui, căci zicea el: «N’am nici un copil care să-mi pomenească numele!» Astfel şi-a legat numele de această columnă. Şi i se zice Columna lui Absalom până în ziua de azi.

¹⁹Dar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a grăit: «Vreau să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună, că Domnul i-a dat izbândă împotriva vrăjmaşilor lui».

²⁰Răspunsu-i-a Ioab: «Nu eşti omul care să ducă astăzi vestea. Ai putea să duci vestea într’altă zi, astăzi însă nu eşti bun de dus vestea, fiindcă a murit chiar fiul regelui!»

²¹Atunci Ioab a poruncit unui rob etiopian: «Du-te şi spune regelui aceea ce ai văzut». Şi robul etiopian s’a închinat înaintea lui Ioab şi a pornit în fugă.

²²Dar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, vorbi din nou şi zise lui Ioab: «Orice se va întâmpla, mă voi repezi şi eu după etiopian». Zis-a Ioab: «De ce vrei să alergi şi tu, fiul meu? Nu vei avea nici o răsplată pentru asemenea veste!»

²³El totuşi a răspuns: «Orice ar fi, eu voi da o fugă». Deci i-a zis Ioab: «Aleargă». Şi Ahimaaţ a pornit la fugă pe calea din lunca Iordanului şi l-a întrecut pe etiopian.

²⁴Ci David şedea între cele două porţi, iar străjărul se urcase pe coperişul porţii, deasupra zidului şi, ridicându-şi ochii şi uitându-se, iată că un om venea în goană singur.

²⁵Atunci străjărul, strigând tare, a dat de veste regelui şi regele a zis: «Dacă este singur, atunci are o veste de adus». Iar acela alerga întins şi se apropia.

²⁶Ci străjărul a văzut încă un om care alerga şi străjărul a strigat spre poartă şi a zis: «Iată încă un om «singur» care vine în fugă». Şi regele a spus: «Şi acesta este un binevestitor».

²⁷Dar străjărul a adăogat: «Mă uit la alergătura celui dinainte şi văd că seamănă cu alergătura lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc». Şi regele a întâmpinat: «Acesta este un om de ispravă şi el vine cu o veste bună!»

²⁸Şi Ahimaaţ a strigat întâmpinând pe rege: «Bună pace!» Şi s’a închinat înaintea regelui cu faţa până la pământ şi a grăit: «Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a vârît în mare strâmtoare pe cei ce şi-au ridicat mâna lor împotriva stăpânului meu, regele!»

²⁹Însă regele a întrebat: «Este sănătos flăcăul meu Absalom?» Ahimaaţ l-a întâmpinat: «Am văzut un vălmăşag mare când Ioab trimetea pe robul tău la Măria Ta, dar robul tău n’a văzut ce s’a întâmplat.»

³⁰Atunci regele a dat poruncă: «Treci laoparte şi rămâi aici». Şi s’a dat laoparte şi a stat în picioare.

³¹Şi iată că soseşte şi etiopianul şi etiopianul rosti: «Primească veste bună Stăpânul meu, regele, căci Domnul ţi-a făcut astăzi dreptate împotriva tuturor celor ce s’au răzvrătit asupră-ţi!»

³²Ci regele a întrebat pe etiopian: «Este oare sănătos flăcăul meu Absalom?» Atunci a răspuns etiopianul: «Ca acestui flăcău, să le meargă duşmanilor Stăpânului meu, regele, şi tuturor acelora care se ridică împotriva ta, cu gând să-ţi facă rău.»