Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 2 Bible Online

2 Samuil 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 2

¹După acestea, David a întrebat pe Domnul şi a zis: «Să mă duc, oare, în vre-una din cetăţile lui Iuda?» Iar Domnul i-a răspuns: «Du-te». – «Unde să mă duc?» – a zis David. Răspunsu-i-a: «La Hebron».

²Deci David s’a dus acolo, împreună cu cele două femei ale sale, Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, care fusese soţia lui Nabal;

³Asemenea şi pe oamenii care erau cu el i-a luat David, pe fiecare cu familia lui, şi au locuit în vecinătatea Hebronului.

⁴Şi au venit oamenii din Iuda şi l-au uns acolo pe David rege peste casa lui Iuda. Apoi i-au adus lui David ştire: «Oamenii din Iabeş-Galaad sunt aceia care au îngropat pe Saul».

⁵Iar David a trimis soli către locuitorii din Iabeş-Galaad cu această solie: «Binecuvântaţi să fiţi voi de Domnul, că aţi arătat această dragoste pentru stăpânul vostru, Saul, şi l-aţi înmormântat.

⁶Drept aceea Domnul să vă arate vouă iubirea şi credincioşia sa; iar eu de partea mea vă voi răsplăti această bunătate, pe care aţi dovedit-o cu fapta aceasta.

⁷Ci acum întărească-se braţele voastre şi fiţi cu inimă vitează, că s’a săvârşit din viaţă stăpânul vostru Saul, iar pe mine unsu-m’au cei din casa lui Iuda rege peste ei».

⁸Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a fost luat pe Işboşet, fiul lui Saul, şi l-a adus la Mahanaim,

⁹Şi l-a făcut rege peste Galaad, peste Aşer, peste Izreel, peste Efraim, peste Veniamin şi peste întregul Israil.

¹⁰Iar Işboşet, feciorul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când a ajuns rege în Israil, şi a domnit doi ani. Ci casa lui Iuda a mers după David.

¹¹Şi timpul cât David a stat rege în Hebron, stăpânind peste casa lui Iuda, a fost şapte ani şi şase luni.

¹²Şi a ieşit Abner, fiul lui Ner, cu robii lui Işboşet, fiul lui Saul, din Mahanaim înspre Ghibeon,

¹³Iar Ioab, fiul lui Ţeruia, cu robii lui David au pornit şi ei şi s’au întâlnit cu ceilalţi la heleşteul din Ghibeon; şi s’au aşezat unii de partea aceasta a heleşteului, iar alţii de partea cealaltă a heleşteului.

¹⁴Şi Abner a zis către Ioab: «Să se scoale flăcăii şi să se bată în săbii în faţa noastră». Răspuns-a Ioab: «Să se scoale!»

¹⁵Şi s’au sculat şi s’au potrivit la număr: doisprezece din Veniamin, adică de ai lui Işboşet, fiul lui Saul, şi doisprezece din oamenii lui David. i

¹⁶Şi s’au înhăţat de păr unul cu altul şi şi-au înfipt sabia în coastă unul altuia şi s’au prăbuşit cu toţii; de aceea locul acela, care este lângă Ghibeon, se numeşte «Poiana Vrăjmaşilor».

¹⁷Şi a fost în ziua aceea o luptă crâncenă foarte şi Abner şi oamenii din Israil au fost bătuţi de părtaşii lui David.

¹⁸Şi erau acolo trei feciori ai lui Ţeruia: Ioab şi Abişai şi Asael; iar Asael era iute de picior ca o gazelă din câmpie.

¹⁹Ci Asael a urmărit de aproape pe Abner şi nu s’a abătut din mersul lui, nici la dreapta, nici la stânga, ţinându-se pe urmele lui Abner.

²⁰Atunci Abner s’a uitat înapoi şi a întrebat: «Tu eşti oare, Asael?» Şi acesta a răspuns: «Eu sunt!»

²¹Zis-a către el Abner: «Abate-te ori la dreapta, ori la stânga şi pune mâna pe unul din flăcăi şi ia-ţi armele de pe el!» Dar Asael n’a voit să se abată şi să nu-l mai urmărească.

²²Şi Abner a mai zis încă o dată către Asael: «Dă-te la o parte de dinapoia mea! De ce vrei să te dobor la pământ? Şi pe urmă cum voi ridica ochii mei către Ioab, fratele tău?»

²³Însă el n’a voit să se dea în lături. Atunci Abner întorcând suliţa l-a lovit în pântece şi suliţa i-a ieşit prin spate şi a căzut acolo şi a murit unde a căzut. Şi toţi câţi soseau la locul unde se prăbuşise şi murise Asael se opreau locului.

²⁴Iar Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner şi când soarele era în asfinţit au ajuns la Ghibeat-Ama, care este drept în drept cu Ghiah, pe calea dinspre pustia Ghibeonului.

²⁵Dar Veniaminiţii s’a adunat în jurul lui Abner şi au alcătuit o singură ceată şi au stat pe vârful unui deal.

²⁶Atunci Abner a strigat către Ioab şi a zis: «Să nu se sature oare sabia niciodată? Nu ştii tu oare că sfârşitul va fi amărăciune? Şi câtă vreme vei mai îngădui oştirii să urmărească pe fraţi?»

²⁷Răspuns-a Ioab: «Pe viul Dumnezeu, dacă n’ai fi vorbit tu, oastea ar fi stăruit până mâine de dimineaţă să urmărească pe fraţii săi!»

²⁸Şi Ioab a sunat din bucium şi toată oastea s’a oprit şi n’a mai urmărit pe Israil, şi n’au mai pornit lupta din nou.

²⁹Apoi Abner şi oamenii săi au străbătut şesul toată noaptea aceea şi au trecut Iordanul, au tăiat de-a-curmezişul lunca Iordanului şi au ajuns la Mahanaim.

³⁰Ioab, de altă parte, întorcându-se de la urmărirea lui Abner şi-a adunat toată oastea, şi au lipsit de la număr dintre oamenii lui David nouăsprezece inşi precum şi Asael.

³¹Însă părtaşii lui David au bătut şi au ucis din Veniamin şi din oastea lui Abner trei sute şaizeci de inşi.

³²La urmă, au ridicat pe Asael şi l-au înmormântat în mormântul părintelui său, din Betleem. Şi au mers Ioab şi oamenii săi toată noaptea şi li s’a luminat de ziuă la Hebron.