Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 22 Bible Online

2 Samuil 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 22

¹Şi David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, atunci când Domnul l-a mântuit pe el din mâna tuturor duşmanilor săi şi din mâna lui Saul.

²Atunci a zis: «Pe tine te iubesc, o, Doamne, vârtutea mea! Domnul este stânca mea şi întăritura mea şi mântuitorul meu.

³Dumnezeul meu este stânca de adăpost întru care găsesc scăparea mea, este scutul meu şi izvorul mântuirii mele, cetatea mea şi ascunzătoarea mea, izbăvitorul meu, care mă izbăveşte de silnicie.

⁴Pe cel prea vrednic de laudă, pe Domnul, îl chem şi de duşmanii mei sunt mântuit.

⁵Când mă înconjuraseră valurile morţii şi şuvoaiele celui viclean mă, spăimântau,

⁶Şi lanţurile Şeolului mă prinseseră la mijloc şi cursele morţii dădeau peste mine,

⁷Atunci, în strâmtoarea, mea am chemat pe Domnul şi către Dumnezeu am înălţat strigarea mea. Şi el a auzit, din al său palat, glasul meu, şi strigătul meu ajuns-a la urechile sale.

⁸Ci pământul s’a mişcat din loc şi s’a zguduit, iar temeliile munţilor s’au cutremurat şi s’au cumpănit încoace şi încolo, căci aprinsă era mânia lui.

⁹Din nările sale se ridica fum, şi foc mistuitor ieşea din gura sa; jăratec viu zbucnea din el.

¹⁰El aplecă cerurile şi scoborî, în vreme ce nouri întunecoşi stăteau sub picioarele sale.

¹¹Şi purcese pe un cherub şi-şi luă vânt şi pluti pe aripile vântului.

¹²Şi se înfăşură în întuneric, de jur-împrejur, ca într’un cort, în întunecimi de ape şi în nouri deşi.

¹³Din strălucirea din faţa lui răzbăteau grindină şi cărbuni aprinşi.

¹⁴Şi din ceruri Domnul porni să tune şi Cel Prea înalt slobozi glasul său.

¹⁵Şi slobozi fulgerele sale şi risipi pe duşmani şi prăvăli trăsnetele sale şi-i învălmăşi.

¹⁶Atunci se dezgoliră zăcătoarele mării şi tălpile pământului se dădură pe faţă, din pricina dojanei tale, Doamne, din pricina viforului răsuflării nărilor tale!

¹⁷El îşi întinse de sus din înălţime mâna sa şi mă apucă şi mă scoase afară din puhoiul apelor.

¹⁸El mă izbăvi de năpraznicii mei duşmani şi de cei ce mă urau, tocmai când erau mai tari decât mine.

¹⁹Năvăliseră peste mine în ziua restriştii mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu.

²⁰Şi m’a scos la loc larg şi m’a izbăvit, căci bună plăcerea lui era de partea mea.

²¹Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele mi-a plătit dreaptă răsplată.

²²Căci am păzit căile Domnului, şi n’am lepădat niciodată legea Dumnezeului meu.

²³Toată pravila lui stă sub ochii mei şi poruncile lui nu le-am lepădat de la mine.

²⁴Şi am fost fără prihană în faţa lui şi m’am ferit de prihana cea din mine însumi.

²⁵Întru aceea, Domnul mi-a întors după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele, aşa cum se arată ea înaintea ochilor săi.

²⁶Cu cel cucernic, cucernic eşti; cu cel desăvârşit, tu eşti desăvârşit.

²⁷Cu cel ce e curat şi tu eşti prea curat, însă cu cel viclean, viclean te arăţi şi tu.

²⁸Tu izbăveşti norodul dosădit, iar ochii trufaşi îi umileşti.

²⁹Tu eşti lumina mea din sfeşnic, Doamne, şi Dumnezeul meu care luminează întunericul meu.

³⁰Cu ajutorul tău răzbesc oştirile duşmane şi cu Dumnezeul meu trec peste ziduri,

³¹Dumnezeu, ale cărui căi sunt prea curate, ale cărui cuvinte sunt lămurite, pavăză este pentru toţi care îşi pun nădejdea în el.

³²Căci cine este Dumnezeu, fără numai Domnul, şi cine este stâncă de scăpare, dacă nu Dumnezeul nostru?

³³Dumnezeul care mă încinge cu putere şi face fără prihană calea mea,

³⁴Cel ce face picioarele mele agere ca ale cerboaicelor şi sus de tot mă ridică,

³⁵Cel ce deprinde mâinile mele cu iscusinţa războiului, ca braţul meu să încordeze arcul de aramă.

³⁶Dăruitu-mi-ai scutul mântuirii tale şi pogorământul tău m’a făcut să fiu mare.

³⁷Tu ai dat pasului meu lărgime şi avânt şi gleznele mele n’au ştiut de şovăială.

³⁸Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am ajuns şi nu m’am întors înapoi până ce nu i-am zdrobit.

³⁹I-am sfârşit, i-am nimicit, ca să nu se mai scoale, şi sub picioarele mele s’au prăbuşit.

⁴⁰Tu m’ai încins cu putere pentru luptă, tu ai frânt sub mine pe cei ce s’au ridicat împotriva mea.

⁴¹Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă înaintea mea şi pe cei ce mă urăsc i-am spulberat.

⁴²Ei strigară, dar nu le ajută nimeni; ei strigară către Domnul, dar el nu le răspunse.

⁴³Măcinatu-i-am ca pe pulberea pământului, rânitu-i-am ca pe noroiul de pe uliţi.

⁴⁴Tu m’ai mântuit de vrăjbile norodului, tu m’ai pus în fruntea neamurilor; popoare pe care nu le cunoşteam, au ajuns să mă slujească.

⁴⁵Oamenii din ţări străine mă curtenesc; numai că au auzit cu urechile, şi ascultă de mine.

⁴⁶Străinii sunt sleiţi de puteri şi din castelele lor ies tremurând.

⁴⁷Viu este Dumnezeu şi binecuvântată este stâncă mea de scăpare şi prea înalt este Domnul, stânca mântuirii mele:

⁴⁸Dumnezeul care m’a răzbunat a pogorît neamurile sub picioarele mele!

⁴⁹Dumnezeul care m’a izbăvit de vrăjmaşi şi care m’a ridicat deasupra potrivnicilor mei: izbăvitu-m’ai de omul silniciilor.

⁵⁰Drept aceea, preamări-te-voi, Doamne, printre neamuri şi numele tău îl voi slăvi în cântece:

⁵¹El este cel ce dărueşte regelui său mari biruinţe şi-şi revarsă îndurarea peste unsul său, peste David, şi peste seminţia lui, până în veac».