Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Samuil 7 Bible Online

2 Samuil 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Samuil 7

¹Iar după ce regele s’a sălăşluit în casa sa şi Domnul i-a dat tihnă din partea tuturor duşmanilor săi din vecinătate,

²Grăit-a regele lui Natan proorocul: «Ia priveşte: eu locuesc într’un palat de lemn de cedru, pe când chivotul lui Dumnezeu stă sub pânze de cort».

³Şi Natan a răspuns regelui: «Tot ceea ce ai în cugetul tău, apucă-te şi îndeplineşte, fiindcă Domnul este cu tine!»

⁴Dar în noaptea aceea, cuvântul Domnului rosti astfel către Natan:

⁵«Du-te şi vorbeşte cu sluga mea, ou David. Aşa grăieşte Domnul: «Vrei să-mi zideşti templu, ca să locuesc în el?

⁶Doar eu n’am locuit niciodată în templu, din ziua când am scos pe fiii lui Israil din Egipt şi până în ziua de azi, ci am călătorit în adăpostul cortului.

⁷Pretutindeni pe unde am umblat, cu toţi fiii lui Israil, grăit-am eu un cuvânt către vre-unul din judecătorii lui Israil, cărora le dădeam poruncă să păstorească pe poporul meu Israil? Zis-am eu: «De ce nu-mi clădiţi mie templu din lemn de cedru?»

⁸Drept aceea spune aşa slugii mele, lui David: «Astfel grăieşte Domnul Savaot: «Te-am luat de la târlă, de dindărătul oilor, ca să te fac principe peste poporul meu, peste Israil;

⁹Şi am fost cu tine în toate căile tale şi am stârpit din faţa ta pe toţi duşmanii tăi. Şi voi face ca numele tău să fie mare ca numele celor mai mari stăpânitori de pe pământ.

¹⁰Şi voi statornici un loc poporului meu Israil şi-l voi sădi, ca să locuiască acolo şi să nu se mai zbuciume, iar asupritorii vrăjmaşi să nu-l mai împileze ca odinioară,

¹¹Ca în vremea când puneam judecători peste poporul meu Israil. Ci îi voi da odihnă din partea tuturor vrăjmaşilor săi. Şi pe tine Domnul te va mări, căci Domnul îţi va întemeia casă domnitoare.

¹²Iar după ce zilele tale se vor împlini şi vei adormi lângă părinţii tăi, ridica-voi pe urmaşul tău, de după tine, care va ieşi din măruntaiele tale şi voi statornici domnia lui.

¹³Acesta va clădi templu închinat numelui meu şi eu voi întări pe veci tronul stăpânirii lui.

¹⁴Eu voi fi părintele lui şi el va fi fiul meu; şi dacă va greşi, eu îl voi mustra cu toiagul «ca oamenii» şi cu bătaia ca pe copii.

¹⁵Şi nu voi depărta milostivirea mea de la el precum am depărtat-o de la Saul, pe care l-am izgonit mai nainte de tine,

¹⁶Ci casa ta şi stăpânirea ta vor fi să rămână întemeiate în veac de veac si tronul tău statornic deapururea!»

¹⁷Întocmai cu aceste vorbe şi cu această descoperire, grăit-a Natan lui David.

¹⁸După aceea venit-a regele David şi a stat înaintea Domnului şi a grăit: «Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi ce este casa mea, că m’ai adus până aici?

¹⁹Şi aceasta este încă prea puţin în ochii tăi, Doamne Dumnezeule, dar tu mai vorbeşti despre casa robului tău şi pentru vremuri îndepărtate. Este oare aceasta pravilă omenească, Doamne Dumnezeule?

²⁰Şi atunci ce poate să-ţi mai zică David? Atâta doar: tu cunoşti pe robul tău, Doamne Dumnezeule!

²¹De dragul robului tău şi după inima ta făcut-ai această măreaţă întocmire şi ai dezvăluit-o robului tău.

²²Drept aceea, mare eşti tu, Doamne Dumnezeule, şi nimeni nu este ca tine şi nu este alt Dumnezeu afară de tine, după toate câte le-am auzit cu urechile noastre.

²³Şi unde s’a pomenit vre-un alt popor pe pământ ca poporul tău, ca Israil, ca să pornească Dumnezeu să şi-l cumpere de popor şi să-i facă nume mare şi fapte mari şi înfricoşate să săvârşească, gonind, de dinaintea poporului tău, pe care ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi dumnezei!

²⁴Tu ţi-ai întemeiat pe poporul tău Israil, popor întru vecie şi tu, Doamne, făcutu-te-ai Dumnezeul lui.

²⁵Ci acum, Doamne Dumnezeule, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului tău şi casei lui împlineşte-o în veac de veac şi adevereşte-o precum ai zis.

²⁶Şi numele tău mărit să fie în veac şi să se zică: «Domnul Savaot este Dumnezeul lui Israil». Iar casa robului tău David va fi întemeiată înaintea ta.

²⁷Căci tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, ai descoperit la urechea robului tău: «Casă îţi voi zidi ţie!» De aceea robul tău şi-a luat îndemnul să se îndrepteze spre tine cu această rugăciune.

²⁸Deci acum, Doamne Dumnezeule, tu eşti Dumnezeu şi cuvintele tale adevărul, şi tu ai făgăduit robului tău aceste bunătăţi.

²⁹Binevoieşte acum şi binecuvîntează casa robului tău, şi să dăinuiască deapururi înaintea ta, după făgăduinţa ta şi prin binecuvântarea ta, binecuvântată va fi pururea casa robului tău!»