Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Regi 18 Bible Online

1 Regi 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Regi 18

¹Şi după alt răstimp, a fost cuvântul Domnului către Ilie în anul al treilea: «Du-te şi te înfăţişează înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ!»

²Şi Ilie s’a dus să se înfăţişeze lui Ahab. Şi când foametea ajunsese năpraznică în Samaria,

³Ahab a chemat la sine pe Obadia, căpetenie peste casa sa. – Obadia era tare cinstitor de Dumnezeu.

⁴Când Izabela a omorît pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi a ascuns câte cincizeci într’o peşteră, unde le-a dat de mâncare pâine şi apă. –

⁵Şi Ahab i-a zis lui Obadia: «Caută cu deamăruntul în ţară, la toate izvoarele de apă şi la toate pâraiele, poate se află ceva iarbă ca să scăpăm cu viaţă caii şi catârii şi să nu rămânem fără vite».

⁶Şi şi-au împărţit ţara ea să o cutreere: Ahab umbla singur într’o parte, iar Obadia tot singur într’altă parte.

⁷Şi când Obadia mergea pe drum, iată că s’a întâlnit cu Ilie. Şi fiindcă l-a cunoscut, a căzut cu faţa la pământ şi i-a zis: «Oare tu eşti cu adevărat domnul meu Ilie?

⁸Şi el i-a răspuns: «Eu! Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată am dat de Ilie!»

⁹Şi el a răspuns: «Cu ce ţi-am păcătuit de vrei să dai pe servul tău în mâna lui Ahab, ca să mă omoare?

¹⁰Viu este Domnul Dumnezeul tău, că nu se află neam sau împărăţie în care să nu fi trimis domnul meu după tine să te caute, şi când i s’a răspuns: «nu-i!» a pus împărăţia sau neamul acela să jure că nu te-a găsit.

¹¹Şi acum tu mă îmbii: «Du-te şi dă de veste domnului tău: «Iată-l pe Ilie!»

¹²Dar dacă după ce mă voi fi despărţit de tine, Duhul Domnului te va duce Dumnezeu ştie încotro, şi când eu mă voi înfăţişa să dau de ştire lui Ahab şi nu te va găsi aici, atunci voi fi omorît! Robul tău însă cinsteşte pe Domnul din tinereţile sale.

¹³N’a aflat oare domnul meu ce am făcut eu când Izabela a omorît pe profeţii Domnului, că am ascuns o sută din profeţii Domnului, câte cincizeci într’o peşteră, şi le-am dat de mâncare pâine şi apă?

¹⁴Şi acum tot mai spui: «Du-te şi dă de veste domnului tău: «Iată-l pe Ilie!»… Ca să mă omoare!»

¹⁵Atunci Ilie i-a răspuns: «Viu este Domnul Savaot înaintea căruia slujesc, chiar astăzi mă voi înfăţişa eu însumi înaintea lui Ahab!»

¹⁶Şi s’a dus Obadia înaintea lui Ahab şi i-a dat de veste. Şi Ahab a pornit în întâmpinarea lui Ilie.

¹⁷Când Ahab a dat cu ochii de Ilie i-a zis: «Tu eşti oare cel ce aduci nenorocire peste Israil?»

¹⁸Dar Ilie i-a răspuns: «Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israil, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi umblaţi după Baali.

¹⁹Şi acum trimite şi strânge tot Israilul la mine, în muntele Carmel, precum şi pe profeţii lui Baal, patru sute cincizeci, şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei!»

²⁰Atunci Ahab a trimis în tot cuprinsul lui Israil şi a adunat pe toţi profeţii în muntele Carmel.

²¹Apoi Ilie s’a apropiat de tot poporul şi a cuvântat: «Câtă vreme veţi umbla şchiopătând de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, umblaţi după el, iar dacă este Baal, atunci umblaţi după el!» Dar poporul nu i-a dat nici un răspuns.

²²Atunci Ilie a zis poporului: «Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeţi ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.

²³Aduceţi aici doi viţei. Să-şi aleagă ei un viţel pe care să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu pună. Şi eu voi lua pe celălalt, îl voi tăia bucăţi şi-l voi pune pe lemne, iar foc nu voi pune.

²⁴Voi să vă rugaţi la dumnezeii voştri şi eu mă voi ruga Domnului. Şi dumnezeul care va răspunde cu foc, acela să fie Dumnezeu.» Şi tot poporul a răspuns: «Bun este cuvântul!»

²⁵Atunci Ilie a zis către profeţii lui Baal: «Alegeţi un viţel şi pregătiţi-l mai întâi voi pentru jertfă, fiindcă voi sunteţi mai mulţi. Apoi să chemaţi pe dumnezeul vostru, dar să nu puneţi foc.»

²⁶Şi ei au luat viţelul care li s’a adus, l-au gătit pentru jertfă şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă şi până la amiază: «Baale, auzi-ne!» Dar nu se auzea nici glas, nici mişcare. Atunci ei au început să joace împrejurul jertfelnicului pe care îl făcuseră.

²⁷Dar la amiază, Ilie a început să-şi bată joc de ei şi zicea: «Strigaţi cu glas tare, căci el este dumnezeu! Poate se îndeletniceşte cu ceva, sau s’a dus încotrova, sau călătoreşte, sau doarme, ca să se trezească din somn!»

²⁸Şi ei au început să strige cu glas tare şi-şi făceau scrijilituri după rânduială cu săbii şi cu lănci până când sângele ţîşnea din ei.

²⁹Iar după amiază au început să strige din toate puterile până la vremea prinosului de seară. Dar nu s’a auzit nici glas, nici mişcare, nici semn de luare aminte.

³⁰Atunci Ilie Tesbiteanul a zis poporului întreg: «Apropiaţi-vă!» Şi tot poporul s’a dat lângă el. Şi el a dres jertfelnicul cel dărâmat al Domnului.

³¹Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Iacob, către care fusese cuvântul Domnului: «Israil să-ţi fie numele!»

³²Şi cu pietrele a clădit un jertfelnic în numele Domnului şi a făcut un şanţ lat ca un răzor pentru două sea de sămânţă, împrejurul jertfelnicului.

³³Apoi a rânduit lemnele, a tăiat viţelul bucăţi şi l-a pus deasupra lemnelor,

³⁴Şi a zis: «Umpleţi patru ciubere cu apă şi turnaţi peste arderea de tot şi peste lemne». Şi au făcut întocmai. Apoi le-a mai zis: «încă o dată!» Şi au turnat şi a doua oară. Apoi: «A treia oară!» Şi au turnat şi a treia oară.

³⁵Iar apa a înconjurat jertfelnicul, şi şanţul era şi el plin de apă.

³⁶Însă pe la vremea prinosului de seară profetul Ilie s’a apropiat şi a zis: «Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israil, descopere-te astăzi că tu eşti Dumnezeu în Israil şi eu sunt servul tău, iar tot ceea ce am făcut astăzi este după porunca ta!

³⁷Auzi-mă, Doamne! Auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că tu eşti Domnul Dumnezeu şi că tu eşti acela care le întorci inima înapoi!»

³⁸Atunci a căzut foc de la Domnul, care a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a sorbit şi apa care era în şanţ.

³⁹Şi când a văzut poporul, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: «Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!»

⁴⁰Iar Ilie a zis: «Prindeţi pe profeţii lui Baal! Nici unul din ei să nu scape!» Şi i-au prins. După aceasta Ilie i-a pogorît la apa Chişonului, şi acolo i-a junghiat.

⁴¹Apoi Ilie a zis lui Ahab: «Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude ropot de ploaie!»

⁴²Şi Ahab a plecat să mănânce şi să bea, iar Ilie s’a suit pe vârful Carmelului şi s’a cinchit, încât capul i-a ajuns între genunchi.

⁴³Şi i-a poruncit slugii Bale: «Urcă-te şi aruncă-ţi privirea spre mare!» Şi el s’a dus şi s’a uitat în zare şi a zis: «Nimic!» Dar el i-a poruncit: «Întoarce-te de şapte ori!»

⁴⁴Dar la a şaptea oară, a venit cu răspuns: «Iată că se iveşte din mare un nor mic cât podul palmei!» Atunci Ilie i-a spus: «Du-te degrabă şi spune lui Ahab: «Înhamă şi te pogoară ca să nu te apuce ploaia!»

⁴⁵Dar într’o clipă, cerul s’a întunecat de nouri şi s’a pornit furtună şi ploaie mare. Şi Ahab s’a suit în carul său şi a pornit spre Izreel.

⁴⁶Mâna Domnului însă era cu Ilie. Şi el şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab până la cotitura spre Izreel.