Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Regi 2 Bible Online

1 Regi 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Regi 2

¹Când s’a apropiat vremea morţii lui David, el i-a dat fiului său Solomon aceste poveţe:

²«Eu pornesc pe calea pe care toţi pământenii merg. Fii bărbătos şi fii om!

³Păzeşte credinţa către Domnul Dumnezeul tău ca să umbli în căile lui şi să ţii cu tărie legile lui, poruncile lui, îndreptările lui şi descoperirile lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot lucrul de care te vei apuca şi ori încotro te vei întoarce,

⁴Ca Domnul să-şi ţină făgăduinţa pe care mi-a făcut-o mie: «Dacă fiii tai vor păzi fără prihană calea vieţii lor, umblând înaintea mea cu credinţă, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, urmaşii tăi nu se vor curma de pe tronul lui Israil.

⁵Tu ştii ce mi-a făcut mie Ioab, fiul lui Ţeruia, cum şi celor doi căpitani ai oştirilor lui Israil, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, cum i-a ucis şi cum a vărsat în vreme de pace sânge ca în război şi s’a răzbunat şi a pătat cu sânge nevinovat brâul de pe coapsele mele şi încălţămintea din picioarele mele.

⁶Să te porţi cu el după socotinţa ta, ca să nu se pogoare cu pace în Şeol cărunteţea lui.

⁷Cu fiii lui Barzilai din Galaad să fii îndurător şi să fie laolaltă cu musafirii care mănâncă la masa ta, căci tot aşa m’au întâmpinat şi ei pe mine când am fost silit să fug din faţa lui Absalom, fratele tău.

⁸Dar iată că tu ai lângă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Veniaminitul din Bahurim. El m’a blestemat cu crunt blestem în ziua când pornisem spre Mahanaim. Şi mi-a ieşit în întâmpinare la Iordan, de aceea m’am legat cu jurământ în faţa Domnului şi am zis: «Nu te voi omorî cu sabia!»

⁹Dar tu să nu-l cruţi, căci eşti om înţelept şi vei şti ce să-i faci ca să pogori cărunteţea lui cu sânge în Şeol.»

¹⁰Apoi David a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David.

¹¹Vremea cât a domnit David peste Israil a fost de patruzeci de ani: şapte ani în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim.

¹²Şi Solomon s’a suit pe tronul lui David, părintele său, şi domnia lui s’a întărit foarte.

¹³Atunci Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Şi ea l-a întrebat: «Cu gând bun vii tu?» Şi el i-a răspuns: «Cu gând bun!»

¹⁴Şi el i-a zis: «Am o vorbă cu tine!» Şi ea i-a răspuns: «Spune!»

¹⁵«Tu ştii că a mea a fost domnia şi spre mine erau aţintiţi ochii întregului Israil ca să mă facă rege, dar domnia a trecut la fratele meu, căci de la Domnul i-a fost dat aşa.

¹⁶Acum am să-ţi fac o rugăminte; să nu-ţi întorci faţa ta de la mine!» Şi ea a zis: «Spune!»

¹⁷Şi el i-a spus: «Roagă-l pe regele Solomon să nu-şi întoarcă faţa şi să-mi dea pe Abişag Şunamita de femeie».

¹⁸Şi ea i-a răspuns: «Bine! Am să vorbesc cu regele pentru tine!»

¹⁹Dar când a intrat Batşeba la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia, s’a sculat regele şi s’a dus înaintea ei şi i s’a închinat, şi a stătut pe tronul său. Şi a fost pus un tron şi pentru mama regelui, şi ea a stat de-a-dreapta lui.

²⁰Şi ea a început să zică: «Am să-ţi fac o mică rugăminte, să nu-ţi întorci faţa!» Şi regele a răspuns: «Cere, maica mea, căci nu-mi voi întoarce faţa!»

²¹Şi ea a urmat cu vorba: «Să-i dai de femeie lui Adonia, fratele tău, pe Abişag Şunamita!»

²²Atunci regele Solomon a răspuns mamei sale aşa: «De ce ceri tu pentru Adonia pe Abişag Şunamita? Cere mai degrabă domnia, căci el este frate mai mare decât mine, fiindcă de partea lui este şi Abiatar arhiereul şi Ioab, fiul lui Ţeruia!»

²³Şi s’a jurat regele Solomon pe Domnul şi a zis: «Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi aşa să am parte, dacă ceea ce a grăit Adonia, n’a grăit spre pierzarea lui!

²⁴Dar viu este Domnul, care m’a întărit şi m’a suit pe tronul lui David, tatăl meu, care mi-a întemeiat casă precum mi-a făgăduit; astăzi Adonia va muri!»

²⁵Şi îndată a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit şi l-a omorît.

²⁶Iar arhiereului Abiatar i-a spus regele: «Du-te la moşia ta în Anatot, căci eşti vrednic de moarte, dar astăzi nu te voi omorî, fiindcă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu, şi ai pătimit tot ceea ce a pătimit şi tatăl meu!»

²⁷Şi l-a izgonit Solomon pe Abiatar să nu mai fie arhiereu al Domnului, ca să se împlinească cuvântul rostit de Domnul, pe care l-a rostit pentru casa lui Eli, în Şilo.

²⁸Când vestea despre aceasta a ajuns la Ioab – căci Ioab trecuse de partea lui Adonia şi nu ţinuse cu Solomon – a fugit Ioab la cortul Domnului şi s’a apucat de coarnele jertfelnicului.

²⁹Şi i-au dat de ştire lui Solomon: «Ioab a fugit la cortul Domnului şi iată-l lângă jertfelnic!» Atunci a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, cu porunca: «Du-te de-l omoară!»

³⁰Şi s’a dus Benaia la cortul Domnului şi i-a zis: «Aşa zice regele: Ieşi!» Şi el a răspuns: «Nu ies, ci aici vreau să mor!» Atunci s’a întors Benaia la rege cu răspunsul acesta: «Iată ce grăieşte Ioab şi iată ce mi-a răspuns!»

³¹Atunci regele i-a spus: «Fă-i precum a grăit. Omoară-l şi îngroapă-l, ca să depărtezi de mine şi de casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab!

³²Şi să întoarcă Domnul în capul lui sângele vărsat în zadar, fiindcă a omorît pe cei doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el, şi i-a ucis cu sabia fără ştirea tatălui meu: pe Abner, fiul lui Ner, căpitanul oştirii lui Israil, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.

³³Şi sângele lor vărsat să cadă în capul lui Ioab şi al seminţiei lui în veci, iar David,seminţia lui, neamul lui şi tronul lui să aibă deapururi pace de la Domnul!»

³⁴Şi a plecat Benaia, fiul lui Iehoiada, şi l-a lovit şi a murit. Şi el a fost îngropat la conacul lui, în pustie.

³⁵Atunci regele Solomon a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, peste oştire şi pe Ţadoc arhiereul, în locul lui Abiatar.

³⁶Pe urmă regele a trimis să cheme pe Şimei şi i-a zis: «Zideşte-ţi casă în Ierusalim şi locueşte într’însul, iar de aici să nu mai ieşi nicăieri!

³⁷Iar în ziua când vei ieşi şi vei trece apa Chedronului, să ştii că vei fi omorît, şi sângele vărsat de tine se va întoarce în capul tău!»

³⁸Atunci Şimei a răspuns regelui: «Bun este cuvântul, şi precum a poruncit stăpânul meu, aşa va face robul tău!» Şi a locuit Şimei în Ierusalim multă vreme.

³⁹Iar după un răstimp de trei ani, doi din robii lui Şimei au fugit în Gat la Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat. Şi i s’a adus veste: «Iată, robii tai sunt în Gat!»

⁴⁰Atunci s’a sculat Şimei şi a pus samarul pe asinul lui şi a plecat în Gat la Achiş, ca să-şi caute robii. Şi după ce a plecat Şimei şi şi-a adus robii din Gat,

⁴¹I s’a spus lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim şi s’a dus în Gat şi s’a întors.

⁴²Atunci a trimis regele să cheme pe Şimei şi i-a zis: «Nu m’am jurat eu oare pe Domnul şi nu ţi-am hotărît: «În ziua când vei ieşi şi vei pleca încotrova, să ştii că vei fi omorît»? Şi atunci tu mi-ai răspuns: «Bun este cuvântul! Am auzit!»

⁴³Pentru ce deci n’ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am poruncit-o?»

⁴⁴Atunci a rostit regele către Şimei: «Tu singur ştii, şi inima ta îl ştie, răul pe care l-ai făcut lui David, tatăl meu. Dar Dumnezeu să întoarcă răul tău în capul tău!

⁴⁵Şi Regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să stea neclintit înaintea Domnului în veac!»

⁴⁶Apoi regele a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada. Acela a ieşit şi l-a omorît.