Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Regi 22 Bible Online

1 Regi 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Regi 22

¹Şi au trecut trei ani fără război între Siria şi Israil.

²Iar în anul al treilea a venit Iosafat, regele lui Iuda, la regele lui Israil.

³Şi regele lui Israil a zis către dregătorii săi: «Ştiţi voi oare că Ramot-Galaadul este al nostru? Şi noi stăm cu mâinile în sân, fără să-l luăm din mâna regelui Siriei?»

⁴Apoi a întrebat pe Iosafat: «Să pornesc oare cu război împotriva Ramot-Galaadului?» Şi Iosafat i-a răspuns regelui lui Israil: «Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca şi caii tăi!»

⁵Atunci Iosafat l-a mai îndemnat pe regele lui Israil: «Întreabă acum şi ce zice Domnul!»

⁶Şi regele lui Israil a strâns pe cei patru sute de profeţi şi i-a întrebat: «Să pornesc eu cu război împotriva Ramot-Galaadului, sau să mă opresc?» Şi ei i-au răspuns: «Sue-te, căci Domnul îl va da în mâna ta!»

⁷Dar Iosafat a zis: «Mai este aici vre-un profet al Domnului, ca să-l întrebăm şi pe el?»

⁸Regele lui Israil însă i-a răspuns lui Iosafat: «Mai este unul prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar eu îl urăsc, fiindcă niciodată nu-mi profeţeşte de bine, ci numai de rău. El este Miheia, fiul lui Imla.» Dar Iosafat a zis: «Să nu spună regele una ca asta!»

⁹Atunci regele lui Israil a chemat pe unul din eunuci şi i-a zis: «Aleargă repede la Miheia, fiul lui Imla!»

¹⁰Dar pe când regele lui Israil împreună cu Iosafat, regele lui Iuda, stăteau, fiecare pe tronul lui, înveşmântaţi, pe o arie de la poarta Samariei, iar toţi profeţii profeţeau înaintea lor,

¹¹Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut coarne de fier şi a zis: «Aşa zice Domnul: «Cu acestea vei împunge pe Sirieni, până îi vei prăpădi».

¹²Şi toţi profeţii profeţeau într’un glas: «Porneşte împotriva Ramot-Galaadului şi vei avea izbândă, fiindcă Domnul îl va da în mâinile tale!»

¹³Solul care fusese trimis să întâlnească pe Miheia l-a îndemnat aşa: «Iată, cuvintele profeţilor sunt într’un cuget pentru izbânda regelui. Să fie deci cuvântul tău ca al unuia din ei şi profeţeşte pentru izbândă!»

¹⁴Apoi Miheia i-a răspuns: «Viu este Domnul! Ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi şi eu!»

¹⁵Şi când a intrat el la rege, regele l-a întrebat aşa: «Miheia! Oare să pornim noi cu război împotriva Ramot-Galaadului sau să ne oprim?» Miheia însă a răspuns: «Porneşte şi vei izbândi, căci Domnul îl va da în mâna regelui!»

¹⁶Atunci regele l-a întrebat iarăşi: «De câte ori să te jur ca să-mi spui numai adevărul, în numele Domnului?»

¹⁷Şi el i-a răspuns: «Văd tot Israilul împrăştiat în munţi, ca oile care nu au cioban». Şi Domnul a zis: «Aceşti oameni n’au căpetenii şi fiecare să se întoarcă în pace la casa sa!»

¹⁸Atunci regele lui Israil a zis lui Iosafat: «Nu ţi-am spus oare că nu-mi profeţeşte de bine, ci numai de rău?»

¹⁹Acela însă şi-a urmat vorba: «Ascultă deci cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe tronul său, şi toată oştea cerească stătea de-a-dreapta şi de-a-stânga lui».

²⁰Atunci a zis Domnul: «Cine este în stare să strice mintea lui Ahab, ca să pornească şi să năvălească în Ramotul din Galaad? «Şi unul spunea una, altul spunea alta.

²¹Dar iată că a ieşit un duh protivnic şi s’a oprit înaintea Domnului şi a zis: «Eu îi voi fura mintea!» Şi Domnul l-a întrebat: «Cu ce?»

²²Şi el a răspuns: «Voi ieşi şi mă voi preface duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui!» Iar Domnul i-a zis: «Fură-i mintea, căci eşti în stare. Ieşi şi fă aşa!»

²³Şi acum, iată că Domnul a pus duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi, fiindcă Domnul a hotărît pieirea ta.

²⁴Atunci s’a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi l-a lovit pe Miheia peste obraz şi i-a zis: «Cum de a fugit de la mine Duhul Domnului, ca să vorbească prin tine?»

²⁵Iar Miheia i-a răspuns: «Vei vedea în ziua când vei umbla dintr’o odaie într’alta ca să te ascunzi!»

²⁶Atunci a poruncit regele lui Israil: «Luaţi-l pe Miheia şi-l duceţi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,

²⁷Şi-i spuneţi: «Aşa porunceşte regele: Aruncaţi-l în temniţă şi daţi-i de mâncare pâine şi apă, cu ţârâita, până când mă voi întoarce teafăr!»

²⁸Atunci Miheia i-a zis: «Dacă te vei întoarce sănătos, n’a grăit Domnul prin mine!» Şi a mai zis: «Ascultaţi aceasta toate popoarele!»

²⁹Cu toate acestea, regele lui Israil împreună cu Iosafat, regele lui Iuda, au pornit împotriva Ramotului din Galaad.

³⁰Şi regele lui Israil a zis lui Iosafat: «Eu mă voi îmbrăca în haine străine şi voi intra în luptă, iar tu stai îmbrăcat cu hainele tale!» Şi regele lui Israil şi-a luat alte haine şi a intrat în focul luptei.

³¹Dar regele Siriei poruncise căpitanilor carelor de luptă – căci el avea treizeci şi două – aşa: «Nu vă luptaţi cu oricine, ori de rând, ori de frunte, ci numai cu regele lui Israil!»

³²Şi când căpitanii carelor de luptă au văzut pe Iosafat, şi-au închipuit că el este regele lui Israil şi s’au înşirat împrejurul lui ca să se lupte cu el, dar Iosafat a început să strige.

³³Iar dacă au văzut căpitanii carelor de luptă că el nu este regele lui Israil, şi-au căutat de treabă.

³⁴Un oştean însă şi-a încordat arcul şi a nimerit din întâmplare pe regele lui Israil, drept la încheietura platoşei. Atunci el a zis căpitanului: «Cârmeşte şi mă scoate din învălmăşeala luptei, căci sunt rănit».

³⁵Şi fiindcă lupta era din ce în ce mai aprigă în ziua aceea, regele a fost silit să stea în carul de luptă în faţa Sirienilor, iar seara a murit din pricină că sângele lui s’a scurs din rană înlăun-trul carului de luptă.

³⁶Pe la asfinţitul soarelui însă, s’a auzit strigăt în tabără: «Fiecare să se întoarcă în cetatea lui şi în ţinutul lui,

³⁷Căci regele a murit!» Apoi ei au pornit spre Samaria şi l-au îngropat pe rege în Samaria.

³⁸Iar când carul de luptă a fost spălat în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui şi desfrânatele s’au scăldat acolo, după cuvântul pe care îl spusese Domnul.

³⁹Celelalte fapte ale domniei lui Ahab şi ceea ce a mai făcut el, palatul de fildeş pe care l-a zidit şi toate cetăţile pe care le-a clădit, sunt scrise în «Cronicile regilor lui Israil».

⁴⁰Şi a adormit Ahab cu părinţii săi, iar în locul lui a domnit Ahazia, fiul lui.

⁴¹Iosafat, fiul lui Asa, a domnit în Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israil.

⁴²Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Pe mama sa o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi.

⁴³El a umblat în calea tatălui său Asa şi nu s’a depărtat de ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.

⁴⁴Dar înălţimile nu le-a desfiinţat, iar poporul tot mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

⁴⁵Iosafat a trăit în pace cu regele lui Israil.

⁴⁶Celelalte fapte ale lui Iosafat, vitejia lui şi războaiele lui sunt scrise în «Cronicile regilor din Iuda».

⁴⁷Şi pe desfrânaţii care mai rămăseseră de pe vremea lui Asa, tatăl său, i-a nimicit din ţară.

⁴⁸În Edom însă nu era rege, ci numai un satrap.

⁴⁹Iosafat a făcut multe corăbii ca acelea de laTarşiş, care să meargă după aur la Ofir, – dar n’au ajuns, căci s’au sfărâmat la Eţion Gheber.

⁵⁰Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: «Îngădue ca oamenii mei să însoţească pe corăbii pe oamenii tăi», dar el n’a vrut.

⁵¹Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu ei în cetatea lui David, strămoşul său. Şi după el a ajuns rege Ioram, fiul său.

⁵²Ahazia, fiul lui Ahab, s’a suit pe tron în Samaria, în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda. Şi el a domnit în Israil doi ani.

⁵³El a săvârşit fapte rele în ochii Domnului, umblând pe calea tatălui său şi a maicii sale şi pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a împins pe Israil la păcat.

⁵⁴El a cinstit pe Baal şi i s’a închinat lui şi a întărâtat pe Domnul Dumnezeul lui Israil, tocmai cum făcuse şi tatăl său.