Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Regi 17 Bible Online

2 Regi 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Regi 17

¹În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele Iudei, a domnit Ozeea, fiul lui Ela, în Israil, în Samaria, nouă ani.

²El a săvârşit fapte rele în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israil, înaintaşii săi.

³Împotriva lui a pornit Salmanasar, împăratul Asiriei. Şi Ozeea i s’a supus şi i-a plătit dajdie.

⁴Şi împăratul Asiriei descoperi o uneltire a lui Ozeea, care trimisese soli la Seve, regele din Muţri, şi nu mai plătea tribut împăratului Asiriei în fiecare an. Atunci împăratul Asiriei îl prinse şi-l aruncă în temniţă ferecat în lanţuri.

⁵Apoi împăratul Asiriei cutreeră toată ţara şi se îndreptă împotriva Samariei, pe care o ţinu împresurată timp de trei ani.

⁶În anul al nouălea al lui Ozeea, împăratul Asiriei cuprinse Samaria şi duse pe Israil rob în Asiria, şi-l aşeză in ţinutul Halah, pe râul Habor, în oraşul Gozan şi în munţii Mediei.

⁷Ci aşa a fost, pentru că fiii lui Israil au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care îi scosese din ţara Egiptului de sub stăpânirea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi au cinstit alţi dumnezei,

⁸Şi s’au purtat după obiceiurile păgânilor, pe care Domnul i-a gonit din faţa fiilor lui Israil şi a regilor lui Israil, care îi deprinseseră cu ele,

⁹Şi au nutrit în cugetul lor fiii lui Israil gânduri închipuite despre Domnul Dumnezeul lor, şi şi-au clădit înălţimi cu jertfelnice în toate cetăţile, începând cu turnul de strajă până la cetatea cea întărită,

¹⁰Şi au aşezat stâlpi cu pisanii idoleşti şi Aşere pe orice culme înaltă şi sub orice copac verde,

¹¹Şi au adus tămâieri pe orice înălţime ca păgânii pe care îi alungase Domnul din faţa lor, şi au săvârşit fapte rele ca să-l întărâte pe Domnul,

¹²Au cinstit idoli despre care Domnul zisese: «Să nu faceţi lucrul acesta!»

¹³Domnul însă se descoperise în Israil şi în Iuda prin graiul tuturor profeţilor şi al tuturor văzătorilor, zicându-le: «Întoarceţi-vă cu pocăinţă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile mele şi aşezările mele, după legea pe care am poruncit-o părinţilor voştri şi pe care v’am dat-o vouă prin gura slujitorilor mei profeţi».

¹⁴Dar ei n’au ascultat, ci şi-au învârtoşat grumazul, ca şi grumazul părinţilor lor, care n’au crezut în Domnul Dumnezeul lor,

¹⁵Şi au aruncat legile lui şi legământul lui pe care îl încheiase cu părinţii lor şi descoperirile pe care el le descoperise lor, şi au umblat după idolii deşerţi întocmai ca şi popoarele păgâne cu care se învecinau, deşi Domnul le poruncise să nu se asemene lor.

¹⁶Şi au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor şi şi-au făcut chipuri turnate, doi viţei, şi-au făcut Aşere şi s’au închinat la toată oastea cerească şi au cinstit pe Baal;

¹⁷Au jertfit în foc pe fiii şi pe fiicele lor, au făcut profeţii mincinoase şi fermecătorii, şi s’au nevoit să facă fapte rele în ochii Domnului, ca să-l mânie.

¹⁸Pentru aceasta Domnul s’a întărâtat cumplit împotriva lui Israil şi l-adat într’o parte din faţa lui, de n’a mai rămas decât singură seminţia lui Iuda.

¹⁹Dar nici Iuda n’a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci dimpotrivă s’a purtat după năravurile lui Israil care se înrădăcinaseră într’însul.

²⁰Şi de aceea şi Domnul a aruncat tot neamul lui Israil, l-asmerit şi l-adat în mâna pustiitorilor, până când l-aaruncat de la sine.

²¹Când Israil s’a despărţit de casa lui David şi a făcut rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, Ieroboam a abătut pe Israil de la Domnul şi l-a împins la mare păcat,

²²Şi Israil a săvârşit toate păcatele pe care le-a săvârşit şi Ieroboam, şi nu s’a dezbărat de ele,

²³Până când Domnul nu l-a lepădat de la sine, precum a făgăduit prin gura robilor săi profeţi şi l-a dus pe Israil rob, de pe pământul lui, în Asiria, până în ziua de azi.

²⁴Atunci împăratul Asiriei a adus locuitori din Babilon, din Cula, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul fiilor lui Israil, şi ei au pus stăpânire pe Samaria şi s’au aşezat în oraşele ei,

²⁵Iar din pricină că, la începutul şederii lor acolo, nu au cinstit pe Domnul, a trimis Domnul împotriva lor lei, care i-au omorît.

²⁶Şi împăratului Asiriei i s’a spus: «Popoarele pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc pravila Domnului Dumnezeului ţării; pentru aceasta el a trimis împotriva lor lei care le-au omorît din pricină că nu cunosc cinstirea Dumnezeului ţării».

²⁷Atunci împăratul Asiriei a poruncit aşa: «Duceţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adns robi, care să meargă să se aşeze acolo şi să le înveţe să se închine Dumnezeului ţării!»

²⁸Şi unul din preoţii care fuseseră duşi în robie, din Samaria, venit şi s’a aşezat în Betel şi le-a învăţat cum să se închine Domnului.

²⁹Însă fiecare popor strămutat aici îşi avea dumnezeul său pe care îl aşeza în templele de pe înălţimile pe care le zidiseră Samaritenii, fiecare popor în oraşele în care locuia.

³⁰Babilonenii îşi făceau dumnezeu pe Sucotbenot, locuitorii din Cuta pe Nergal, cei din Hamat pe Aşima,

³¹Cei din Ava pe Nibhaz şi pe Tartac, cei din Sefarvaim jertfeau în foc pe fiii lor în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii Sefarvaimuhu.

³²Pe lângă aceasta ci mai cinsteau şi pe Domnul şi rânduiau dintre ei preoţi pentru capiştele de pe înălţimi. Şi aceştia săvârşeau pentru ei slujbe în templele de pe înălţimi.

³³Aşa că ei se închinau şi cinsteau pe dumnezeii lor după închinarea neamurilor dintre care fuseseră strămutaţi.

³⁴Şi până în ziua de azi ei au aceleaşi chipuri de închinare ca la început, şi nu mai cinstesc pe Domnul şi nu mai păzesc îndreptările şi rânduielile, legea şi poruncile pe care le-a poruncit Domnul fiilor lui Iacob, pc care apoi l-a numit Israil,

³⁵Cu toate că Domnul încheiase cu ei legământ şi lc poruncise: «Să nu cinstiţi pe alţi dumnezei, nici să vă închinaţi lor, nici să le slujiţi lor şi nici să le aduceţi jertfe lor,

³⁶Ci numai pe Domnul care v’a scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu braţ întins, pe acela să-l cinstiţi, lui să vă închinaţi şi lui să-i slujiţi;

³⁷Iar orânduirile, îndreptările, legea şi poruncile pe care vi le-a poruncit în scris, să le păziţi şi să le împliniţi în toată vremea, iar pe dumnezeii străini să nu-i cinstiţi!

³⁸Şi legământul pe care eu l-am încheiat cu voi să nu-l uitaţi, şi să nu vă închinaţi altor dumnezei,

³⁹Ci să cinstiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, căci el v’a mântuit din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri!»

⁴⁰Dar ei n’au ascultat, ci s’au purtat după datinele cele de la început.

⁴¹Astfel toate noroadele acestea cu copiii şi cu nepoţii lor cinstesc pe Domnul, dar se închină şi la idolii cei ciopliţi, şi, precum s’au deprins părinţii lor, aşa se închină şi copiii şi nepoţii lor până în ziua de azi.