Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Regi 4 Bible Online

2 Regi 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Regi 4

¹O femeie dintre femeile ucenicilor de profeţi a strigat către Eliseu şi a zis: «Omul meu, robul tău a murit. Şi tu ştii că robul tău era cucernic şi cinstitor de Dumnezeu. Şi iată acum că a venit datornicul ca să ia pe cei doi copii ai mei, robi!»

²Atunci Eliseu i-a răspuns: «Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai la tine în casă!» Şi ea i-a spus. – «În toată casa, roaba ta nu are decât un ulcior de untdelemn».

³Şi el i-a zis: «Du-te şi cere vase de la alţii, de la toţi vecinii tăi, vase goale, dar nu puţine,

⁴Apoi să intri în casă, să zăvorăşti uşa după tine şi după feciorii tăi şi să torni în toate vasele acelea, şi cum se va umplea unul, pune-l laoparte!»

⁵Şi a plecat de la el şi a făcut întocmai aşa. Apoi a închis uşa după ea şi după fiii ei. Şi ei îi dădeau vase, iar ea le umplea.

⁶Iar după ce a umplut vasele, a zis către fiii săi: «Adă încă unul!» Şi ei au răspuns: «Nu mai este nici unul!» Şi îndată a stat untdelemnul.

⁷Atunci ea a venit şi a spus omului lui Dumnezeu ceea ce se întâmplase. Şi el i-a răspuns: «Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte datoria ta, iar cu ceea ce va rămânea trăeşte tu şi feciorii tăi!»

⁸Într’o zi a trecut Eliseu pe lângă Şunem. Şi acolo era o femeie de neam. Şi ea l-a silit să stea la masă, şi ori de câte ori trecea, se oprea acolo ca să mănânce.

⁹Şi ea a zis bărbatului ei: «Ştiu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe la noi este sfânt.

¹⁰Să-i facem sus o odaie cu pereţi subţiri, să punem într’însa un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca ori de câte ori va veni, să se odihnească acolo.»

¹¹Dar într’o zi iată că a sosit, s’a retras în odaia cea de sus şi s’a culcat.

¹²Şi a zis către Ghehazi, ucenicul său: «Cheamă pe Şunamita încoace!» Şi el a chemat-o şi ea a venit în faţa lui.

¹³Şi el i-a zis lui Ghehazi: «Spune-i: Iată tu te strădănueşti cu toată grija pentru noi. Ce să-ţi facem în schimb? Vrei să vorbim cu regele sau cu căpitanul oştirii?» Dar ea i-a răspuns: «Sunt în mijlocul rudeniilor mele!»

¹⁴Şi el a zis: «Cu ce am putea să o mulţumim?» Atunci Ghehazi a răspuns: «Ea n’are copii, iar bărbatul ei este bătrân».

¹⁵Atunci el i-a spus: «Cheamă-o!» Şi el a chemat-o şi ea s’a oprit in uşă.

¹⁶Şi Eliseu i-a spus: «La anul pe vremea asta, vei ţine în braţe un băiat!» Şi ea a răspuns: «Nu, domnul meu! Omul lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!»

¹⁷Dar femeia a luat în pântece şi a născut fiu tocmai la vremea despre care Eliseu îi spusese.

¹⁸Şi copilul a crescut. Dar într’o zi, s’a dus la tatăl său, care avea secerători la lucru.

¹⁹Şi deodată a zis tatălui său: «Capul meu, capul meu mă doare!» Şi tatăl său a poruncit unui servitor: «Du-l la maică-sa!»

²⁰Atunci l-aluat în braţe şi l-adus la mama sa. Şi a stat pe genunchii ei până la amiază, când a şi murit.

²¹Atunci ea s’a suit în odaia de sus, l-aculcat în patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi apoi a ieşit.

²²Şi a chemat pe bărbatul său şi i-a zis: «Trimite-mi un servitor cu o asină, căci vreau să mă duc repede la omul lui Dumnezeu şi mă întorc!»

²³Dar el i-a răspuns: «De ce să te duci la el acum? Nu-i nici lună nouă, nici Sâmbătă!» Dar ea a zis: «Fii pe pace!»

²⁴Apoi a pus samarul pe asină şi a poruncit servitorului său: «Mână repede şi nu mă opri din mers, decât când îţi voi porunci eu!»

²⁵Şi ea a pornit şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmelului. Şi când a zărit-o omul lui Dumnezeu de departe,» zis către Ghehazi, ucenicul său: «Vezi, asta-i Şunamita!

²⁶Aleargă deci în întâmpinarea ei şi o întreabă: «Eşti sănătoasă? Dar bărbatul tău? Dar copilul tău? Sunt sănătoşi?» Şi ea a răspuns: «Da!»

²⁷Dar când a ajuns la omul lui Dumnezeu, sus în munte, i-a cuprins picioarele lui. Şi îndată s’a apropiat Ghehazi ca s’o dea laoparte. Însă omul lui Dumnezeu i-a zis: «Las’o, căci sufletul ei este îndurerat, şi Domnul mi-a ascuns aceasta şi nu mi-a dat de ştire».

²⁸Atunci ea a început să zică: «Am cerut eu oare fiu de la domnul meu? N’am spus eu oare: «Nu mă amăgi!»?

²⁹Şi el a zis lui Ghehazi: «Încinge-te peste mijloc şi ia toiagul meu în mână şi porneşte la drum, – iar dacă te vei întâlni cu cineva nu-i da bună ziua, şi dacă cineva îţi va da bună ziua să nu-i mulţumeşti, – şi pune toiagul pe faţa copilului».

³⁰Atunci a luat cuvântul mama copilului: «Viu este Domnul şi viu să fie sufletul tău, dacă mă voi lăsa de tine!» Şi el s’a sculat şi a pornit după ea.

³¹În vremea aceasta, Ghehazi se dusese înaintea lor, pusese toiagul pe faţa copilului, dar n’a simţit nici glas, nici mişcare. Şi acum se întorcea în întâmpinarea lui, ca să-i spue că băiatul nu s’a deşteptat.

³²Atunci a intrat Eliseu în casă, dar iată că băiatul era mort, culcat în patul lui.

³³Şi el a intrat înlăuntru, a închis uşa după ei amândoi şi s’a rugat lui Dumnezeu.

³⁴Apoi s’a sculat şi s’a culcat peste copil şi a pus gura sa peste gura copilului, ochii săi peste ochii lui, palmele sale în palmele lui, şi, pe când sta aşa plecat peste el, a început să se încălzească trupul copilului.

³⁵Şi a început să se plimbe prin casă încoace şi încolo. Şi s’a suit iarăşi şi s’a plecat peste copil. Atunci copilul a început să strănute de şapte ori şi a deschis ochii.

³⁶Atunci el a strigat pe Ghehazi şi i-a zis: «Cheamă pe Şunamita asta!» Şi el a chemat-o şi ea a intrat la el, şi el i-a zis: «la pe fiul tău!»

³⁷Atunci ea a intrat înlăuntru, a căzut la picioarele lui şi s’a închinat până la pământ, apoi şi-a luat pe fiul ei şi a ieşit.

³⁸De acolo Eliseu s’a întors la Ghilgal. Şi era foamete în ţară. Şi pe când ucenicii profeţilor stăteau înaintea lui, el a zis ucenicului său: «Pune o căldare mare şi fierbe ceva pentru ucenicii profeţilor!»

³⁹Şi unul din ei a ieşit la câmp ca să culeagă verdeţuri. Dar a nimerit o plantă agăţătoare şi a cules din ea o poală plină de castraveţi sălbateci, şi s’a întors şi i-a tăiat mărunt ca pe verdeţuri în căldarea cu fiertură, fără să-şi dea seama.

⁴⁰Când s’a pus în blide oamenilor ca să mănânce şi pe când mâncau ei din fiertură, au început să strige şi să zică: «Moartea e în căldare, omul lui Dumnezeu!» şi n’au mai putut mânca.

⁴¹Atunci el a zis: «Aduceţi făină!» Şi el a aruncat făină în căldare şi a zis: «Toarnă oamenilor ca să mănânce!» Şi n’a mai fost nimic vătămător în căldare.

⁴²Un om din Baalşalişa a venit la omul lui Dumnezeu şi a adus pârgă douăzeci de pâni de orz şi grâu nou în desaga lui. Şi a zis: «Dă oamenilor să mănânce!»

⁴³Şi sluga lui a zis: «Cum să dau acestea la o sută de oameni?» Şi el i-a răspuns: «Dă oamenilor să mănânce, căci aşa zice Domnul: Să mănânce şi să mai şi rămână!»

⁴⁴Şi le-a pus dinainte şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.