Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Regi 7 Bible Online

2 Regi 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Regi 7

¹Şi Eliseu a zis: «Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: Mâine pe vremea asta o sea de lamură de făină va fi vândută la poarta Samariei cu un siclu şi două sea de făină de orz tot cu un siclu.

²Atunci a răspuns scutierul pe braţul căruia se sprijinea regele, către omul lui Dumnezeu, următoarele: «Domnul a făcut cu adevărat cerului stăvilare; însă cum va fi cu putinţă acest lucru?» Dar Eliseu i-a zis: «Iată, tu vei vedea cu ochii tăi, dar din ele nu vei mânca!»

³Pe atunci stăteau la poarta cetăţii patru oameni leproşi. Şi se îmbiau unul pe altul: «Ce să stăm noi aici până vom muri?

⁴Dacă am zice să intrăm în cetate, acolo e foamete şi murim, şi dacă stăm aici tot murim. Cu toate acestea, haidem să trecem în tabăra Sirienilor; dacă va fi să ne lase să trăim, vom trăi, iar de va fi să ne omoare, vom muri.»

⁵Şi în amurg au pornit spre tabăra Sirienilor şi au intrat în ea, dar când au ajuns până la capătul taberei Sirienilor, iată că nu mai era nimeni,

⁶Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor duruit de care, nechezat de cai şi huet ca de oaste mare. Şi atunci au zis unii către alţii: «Regele lui Israil a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Hetiţilor şi pe regii din Muţri».

⁷Din această pricină s’au sculat şi au luat-o la fugă în amurg, şi au părăsit corturile lor, caii lor, asinii lor, tabăra aşa cum era ea, ca să-şi scape viaţa.

⁸Atunci aceşti leproşi au străbătut tabăra până la capăt, au intrat într’un cort unde au mâncat şi au băut, şi au luat de acolo argint, aur şi straie pe care le-au ascuns. Apoi s’au întors şi au intrat în alt cort şi au luat şi de acolo ce-au găsit, şi s’au dus să le ascundă.

⁹Dar într’o vreme, au zis unul către altul: «Nu se cuvine să facem aşa. Astăzi este zi de veste bună. Dacă noi tăcem şi aşteptăm până se luminează de ziuă, suntem vrednici de pedeapsă. Pentru aceasta haidem să ne ducem şi să dăm de veste la palatul regelui!»

¹⁰Şi ei s’au dus şi au strigat pe portarii cetăţii şi le-au dat de veste: «Am pătruns în tabăra Sirienilor şi iată că nu se zărea nimeni şi nu se auzea nimic, ci numai cai şi măgari legaţi, iar corturile lor stau aşa neatinse».

¹¹Atunci portarii au început să strige şi s’a dat de veste înlăuntrul palatului.

¹²Şi regele s’a sculat noaptea şi a zis către slujitorii săi: «Vreau să vă spun ce ne-au făcut nouă Sirienii! Ei ştiau bine că la noi este foamete, şi au ieşit din tabără să se ascundă pe câmp, crezând că «atunci când oamenii vor ieşi din cetate îi vom prinde de vii şi apoi vom pătrunde în cetate».

¹³Dar unul din slujitorii săi i-a răspuns aşa: «Să încalece oştenii pe cinci cai din care au mai rămas aici – iată ce mai rămăsese din toată tabăra lui Israil, căci toată cealaltă parte pierise – şi să-i trimitem ca să vadă ce este».

¹⁴Şi au luat două care de război cu cai şi i-a trimis regele înspre tabăra Sirienilor cu poruncă: «Duceţi-vă şi vedeţi!»

¹⁵Şi s’au dus după ei până la Iordan, şi iată că tot drumul era plin de straie şi de lucruri pe care le aruncaseră Sirienii în graba lor!» Şi solii s’au întors şi au înştiinţat pe rege.

¹⁶După aceasta a ieşit poporul cel războinic şi a prădat tabăra Sirienilor, şi s’a vândut sea de lamură de făină cu un siclu, iar două sea de făină de orz tot cu un siclu, după cuvântul Domnului.

¹⁷Şi regele a rânduit pe scutierul de care îşi sprijinea braţul său, la poarta cetăţii. Şi poporul l-acălcat în picioare la poartă şi a murit, precum spusese omul lui Dumnezeu, care profeţise când regele s’a pogorît la el.

¹⁸Iată ce zisese omul lui Dumnezeu către rege: «Două sea de făină de orz se vor vinde cu un siclu şi o sea de lamură de făină va fi la poarta Samariei, mâine pe vremea asta, un siclu».

¹⁹Dar scutierul răspunsese omului lui Dumnezeu: «Într’adevăr Domnul a făcut cerului stăvilare; însă cum va fi cu putinţă acest lucru?» Şi el îi spusese: «Tu vei vedea cu ochii tăi, dar din ele nu vei mânca!»

²⁰Şi aşa s’a şi întâmplat. Oamenii l-au călcat în picioare la poarta cetăţii şi el a murit.