Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Cronici 20 Bible Online

2 Cronici 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Cronici 20

¹Iar după aceasta, Moabiţii, Amoniţii şi laolaltă cu ei Meuniţii au pornit să se războiască împotriva lui Iosafat.

²Atunci au venit ştafete şi au dat de ştire lui Iosafat şi i-au zis: «O puternică oştire, de dincolo de Mare, din Edom, se îndreaptă împotriva ta şi acum iat’o la Haţaţon-Tamar, adică Enghedi!»

³Şi l-a cuprins frica pe Iosafat şi şi-a întors faţa să caute pe Domnul, vestind post pentru toată ţara lui Iuda.

⁴Şi s’au adunat Iudeii să ceară ajutor de la Domnul şi au venit chiar din toate cetăţile lui Iuda ca să caute pe Domnul.

⁵Atunci Iosafat a stat în mijlocul obştiei lui Iuda în Ierusalim, în templul Domnului, în faţa curţii celei noi,

⁶Şi a cuvântat: «Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, tu eşti Dumnezeu în cer şi tu eşti stăpân peste toate împărăţiile noroadelor! În mâna ta este puterea şi tăria şi nimeni nu poate să ţi se împotrivească!

⁷Tu, Dumnezeul nostru, ai alungat pe locuitorii ţării acesteia din, faţa poporului tău Israil şi ai dat-o seminţiei lui Avraam, iubitului tău, deapururi!

⁸Şi ei au locuit într’însa şi ţi-au zidit ţie templu în numele tău şi au grăit:

⁹«Dacă se va abate vre-o nenorocire peste noi, sabie, pedeapsă de la Dumnezeu, ciumă ori foamete, vom sta înaintea ta în templul acesta, – fiindcă numele tău sălăşlueşte în templul acesta, – şi vom striga către tine în strâmtorarea noastră, ca să ne auzi şi să ne mântueşti!»

¹⁰Şi acum iată pe fiii lui Amon, pe Moabiţi şi pe cei din muntele Seirului, pe unde n’ai lăsat pe Israil să intre, când el venea din ţara Egiptului, ci Israil i-a ocolit ca să nu-i nimicească,

¹¹Iată-i că vin să ne răsplătească şi să ne gonească din pământul stăpânirii noastre, pe care tu ni l-ai dăruit.

¹²O, Dumnezeul nostru! Oare nu-i vei judeca tu? Căci noi n’avem nici o putere în faţa acestei mulţimi nenumărate care se îndreaptă împotriva noastră şi noi nu ştim ce să facem, ci numai ochii noştri îi avem aţintiţi spre tine!»

¹³Şi toţi Iudeii stăteau înaintea Domnului împreună cu copiii, cu femeile şi cu fiii lor.

¹⁴Atunci s’a pogorît Duhul Domnului în mijlocul obştiei peste Uziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit din fiii lui Asaf,

¹⁵Şi a zis: «Luaţi aminte, voi toţi Iudeii, locuitori ai Ierusalimului şi tu, rege Iosafat! Aşa zice Domnul: N’aveţi de ce să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi în faţa acestei mulţimi fără de număr, căci războiul nu-l veţi duce voi, ci Dumnezeu!

¹⁶Mâine pogorîţi-vă spre ei, căci ei vor înainta pe drumul de costişă de la Ţiţ şi-i veţi întâlni la capătul văii, la răsărit de bărăganul Ieruel.

¹⁷Dar nu voi veţi duce lupta! Ci numai aşezaţi-vă în linie de bătaie şi veţi vedea mântuirea Domnului care va veni peste voi, peste Iuda şi peste locuitorii Ierusalimului. Nu vă temeţi şi să nu vă cuprindă spaima! Mâine ieşiţi-le înainte şi Domnul va fi cu voi!»

¹⁸Atunci Iosafat s’a plecat cu faţa la pământ, iar toţi Iudeii împreună cu locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să i se închine lui.

¹⁹Şi s’au ridicat leviţii din neamul lui Cahat şi cei din neamul lui Core, ca să proslăvească pe Domnul cu glas înalt şi tare.

²⁰A doua zi s’au sculat dis-de-dimi-neaţă şi au pornit înspre bărăganul Tecoa, şi pe când ei erau în toiul mersului, Iosafat a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Ascultaţi-mă, voi Iudeilor şi voi locuitori ai Ierusalimului! Nădăjduiţi în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi nebiruiţi, credeţi în proorocii lui şi veţi avea izbândă.»

²¹Şi îndată s’a sfătuit cu poporul şi a pus cântăreţi care, îmbrăcaţi în odăjdii sfinte, să meargă în fruntea oştirii, să laude pe Domnul şi să zică: «Lăudaţi pe Domnul, că este bun, că în veac ţine mila lui!»

²²Şi în clipa când au început cântările de laudă şi de veselie, Domnul a întins curse Amoniţilor, Moabiţilor şi celor din muntele Seirului, care veniseră împotriva lui Iuda, şi ei au fost învinşi.

²³Atunci Amoniţii şi Moabiţii s’au pornit împotriva locuitorilor muntelui Seir ca să-i măcelărească şi să-i nimicească, iar după ce au isprăvit cu locuitorii Seirului, au început să se omoare între ei.

²⁴Când însă Iudeii au ajuns pe colina de unde se putea zări bărăganul şi s’au întors să vadă mulţimea oştirii, iată că erau numai leşuri căzute la pământ, fiindcă nu scăpase nici unul.

²⁵Atunci Iosafat împreună cu oastea lui veniră ca să ia pradă şi au găsit la ei multe bogăţii, veşminte şi odoare scumpe şi au jefuit atât cât nu se putea duce. Şi au fost jefuind trei zile, căci prada era mare.

²⁶Iar în ziua a patra s’au strâns la Emec-Beraca, fiindcă acolo ei au proslăvit pe Domnul, din care pricină s’a numit localitatea aceea Emec-Beraca până în ziua de azi.

²⁷După aceasta, toţi Iudeii, împreună cu locuitorii Ierusalimului şi cu Iosafat în fruntea lor, s’au întors la Ierusalim cu bucurie, căci Domnul le dăduse prilej de bucurie faţă de vrăjmaşii lor.

²⁸Şi au intrat în Ierusalim cu sunare din harfe, din chitare şi din trâmbiţe şi s’au îndreptat spre templul Domnului.

²⁹Şi frica de Domnul a cuprins toate împărăţiile pământului, când au aflat ele că Domnul s’a luptat cu vrăjmaşii lui Israil.

³⁰Şi regatul lui Iosafat a fost tihnit fiindcă Domnul i-a dat linişte de jur-împrejur.

³¹Iosafat a domnit peste regatul lui Iuda. Când şi-a început domnia era în vârstă de treizeci şi cinci de ani, iar în Ierusalim a domnit douăzeci şi cinci de ani. Numele mamei sale era Azuba, fiica lui Şilhi.

³²El a mers pe calea lui Asa, părintele său, şi nu s’a abătut din ea, ci a făcut fapte bune înaintea Domnului.

³³Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, fiindcă poporul nu-şi îndreptase încă inima către Domnul Dumnezeul părinţilor lui.

³⁴Cât despre celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele de pe urmă, iată că ele sunt scrise în istoria lui Iehu, feciorul lui Hanani, care a fost apoi trecută în «Cartea regilor lui Israil».

³⁵După aceasta Iosafat, regele Iudei, a făcut legământ cu Ahazia, regele lui Israil, care ducea viaţă de om fără de lege;

³⁶Şi şi l-a făcut tovarăş ca să facă corăbii pentru Tarşiş. Şi ei au făcut corăbii la Eţion-Gheber.

³⁷Atunci Eliezer, fiul lui Dodia din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat astfel: «Din pricină că te-ai legat cu Ahazia, Domnul va sfărâma lucrările tale!» Şi corăbiile s’au sfărâmat şi n’au mai putut să ajungă la Tarşiş.