Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Cronici 30 Bible Online

2 Cronici 30 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Cronici 30

¹Şi Iezechia a trimis soli în toată ţara lui Israil şi a lui Iuda, ba a scris şi scrisori către Efraim şi Manase ca să vină la templul Domnului din Ierusalim, la praznicul Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israil.

²Regele şi dregătorii lui şi toată obştia din Ierusalim au chibzuit să prăznuiască Paştile în luna a doua,

³Fiindcă nu le putuseră prăznui la vreme, din pricină că nu erau destui preoţi sfinţiţi şi nici norodul nu se adunase la Ierusalim.

⁴Acest lucru i-a plăcut regelui şi obştiei întregi,

⁵Şi au hotărît să dea de ştire în tot Israilul, de la Beerşeba şi până în Dan, ca toţi să vină la praznicul Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israil, la Ierusalim, căci nu fusese de multe ori prăznuit precum este scris.

⁶Şi solii au plecat cu scrisorile din mâna regelui şi a sfetnicilor lui în toată ţara lui Israil şi a lui Iuda, după porunca regelui, şi au dat de veste: «Fii ai lui Israil! întoarceţi-vă cu pocăinţă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israil, ca şi el să se întoarcă spre cei rămaşi, care au scăpat din mâna împăraţilor Asiriei.

⁷Nu fiţi ca părinţii şi ca fraţii voştri care n’au crezut în Domnul Dumnezeul părinţilor lor, pentru care lucru au fost daţi pustiirii, după cum vedeţi.

⁸Acum nu vă învârtoşaţi cerbicea ca părinţii voştri, ci daţi slavă Domnului şi veniţi în templul său, pe care l-a sfinţit deapururi, şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, ca el să întoarcă de la voi văpaia mâniei sale.

⁹Şi dacă vă veţi întoarce cu pocăinţă la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla îndurare înaintea celor care i-au robit şi se vor putea întoarce în ţara aceasta, fiindcă Domnul Dumnezeul vostru este milostiv şi îndurător şi nu-şi va întoarce faţa sa de la voi, când vă veţi pocăi!»

¹⁰Şi solii au străbătut cetate cu cetate din ţinutul Efraimului şi al lui Manase până spre Zebulon, dar erau luaţi în râs şi batjocoriţi»

¹¹Numai vreo câţiva din Aşer, din Manase şi din Zebulon s’au umilit şi au venit la Ierusalim.

¹²Asemenea şi în Iuda a lucrat mâna Domnului ca să-i unească într’un cuget şi să aducă la îndeplinire porunca pe care regele şi sfetnicii lui o dăduseră după cuvântul Domnului.

¹³Şi s’a strâns popor mult în Ierusalim să serbeze praznicul azimelor în luna a doua – o adunare nenumărată.

¹⁴Şi au purces să nimicească jertfelnicele din Ierusalim, şi toate altarele tămâierilor le-au prăpădit şi le-au aruncat în valea Cedronului.

¹⁵Apoi au junghiat mielul Paştilor, în ziua a paisprezecea din luna a doua, iar preoţii şi leviţii de ruşine s’au sfinţit şi au adus arderi de tot în templul Domnului.

¹⁶Şi s’a aşezat fiecare la locul lui după rânduiala din legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoţii stropeau cu sângele pe care îl luaseră din mâna leviţilor.

¹⁷Fiindcă în obştie erau mulţi care nu se curăţiseră, leviţii junghiau miei de Paşti pentru cei care nu erau curaţi ca să-i aducă Domnului,

¹⁸Şi astfel mult norod din seminţia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar şi a lui Zebulon, cu toate că erau necuraţi, au mâncat Paştile împotriva Scripturii. Dar Iezechia se ruga pentru ei şi zicea: «Domnul cel care este bun să ierte

¹⁹Pe orişicine s’a sârguit cu inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi, cu toate că nu a avut curăţenia cerută după rânduiala templului!»

²⁰Şi Domnul a ascultat pe Iezechia şi a iertat poporul.

²¹În felul acesta Israiliţii care se aflau în Ierusalim au sărbătorit praznicul azimilor cu bucurie mare timp de şapte zile, iar preoţii şi leviţii lăudau zi de zi pe Domnul din instrumente potrivite cu slujba lor.

²²Şi Iezechia grăia prietenos tuturor leviţilor care se arătau îndestul de pricepuţi în slujba Domnului. Apoi au sfârşit praznicul cel de şapte zile cu jertfele de pace, lăudând pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

²³Şi obştia toată a chibzuit să prăznuiască alte şapte zile, şi au prăznuit şapte zile cu veselie,

²⁴Fiindcă regele Iezechia dăruise obştiei o mie de viţei şi şapte mii de vite mici, iar sfetnicii dăduseră şi ei o mie de viţei şi zece mii de vite mărunte pentru jertfa ridicată. Cu acest prilej au fost sfinţiţi mulţi preoţi.

²⁵Şi s’a veselit toată obştia lui Iuda, împreună eu preoţii şi leviţii, şi toată obştia celor care veniseră din Israil, precum şi streinii care se strămutaseră din pământul lui Israil şi locuiau în Iuda.

²⁶Şi a fost praznic cu veselie mare în Ierusalim, fiindcă din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israil, nu mai fusese praznic ca acesta în Ierusalim.

²⁷Apoi preoţii şi leviţii au purces să binecuvînteze poporul, şi glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până în locul cel sfânt al Domnului, în ceruri.