Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Cronici 32 Bible Online

2 Cronici 32 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Cronici 32

¹După aceste lucruri şi această râvnă pentru credinţă, a pornit Sanherib, împăratul Asiriei, şi, după ce a intrat în Iuda, a împresurat cetăţile întărite şi cugeta să le cucerească pentru sine.

²Când a văzut Iezechia că Sanherib a venit cu gând să facă război împotriva Ierusalimului,

³S’a sfătuit cu sfetnicii şi cu vitejii săi, ca să astupe izvoarele de apă de dinafară cetăţii, şi ei l-au ajutat.

⁴Atunci s’a adunat popor mult şi a astupat toate izvoarele precum şi pârâul care curgea prin cetate şi zicea: «Când va veni împăratul Asiriei, pentru ce să găsească atâta apă?»

⁵Apoi s’a aşezat cu nădejde pe lucru şi a zidit orice spărtură din zid, şi a înălţat deasupra turnuri, a zidit pe dinafară alt zid, a întărit Milo în cetatea lui David şi a făcut multe arme de aruncat şi scuturi;

⁶A pus căpitani războinici în fruntea poporului şi i-a strâns la el în piaţa de la poarta cetăţii şi prieteneşte le-a grăit aşa:

⁷«Fiţi bărbătoşi şi îndrăzneţi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi în faţa împăratului Asiriei şi în faţa oştirii care este cu el, căci cu noi este una mult mai numeroasă decât a lui!

⁸Cu el e un braţ de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru care ne ajută şi luptă în războaiele noastre!» Şi poporul a crezut în cuvintele lui Iezechia, regele Iudei.

⁹După acestea, Sanherib, împăratul Asiriei, care se afla cu toată oştirea în faţa Lachişului, a trimis pe dregătorii săi la Iezechia, regele lui Iuda, şi la toţi Iudeii care se aflau în Ierusalim, cu poruncă să le spună:

¹⁰«Aşa zice Sanherib, împăratul Asiriei! În cine nădăjduiţi voi de staţi împresuraţi în Ierusalim?

¹¹Iată, Iezechia vă înşeală şi vă lasă să muriţi de foame şi de sete ademenindu-vă: Domnul Dumnezeul nostru ne va mântui din mâna împăratului Asiriei!

¹²Acest Iezechia a desfiinţat înălţimile şi jertfelnicele şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului zicând: «Înaintea unui singur jertfelnic să vă închinaţi şi lui să-i aduceţi tămâieri!»

¹³Nu ştiţi voi oare ce am făcut eu şi părinţii mei cu toate popoarele împărăţiilor? Au putut oare dumnezeii popoarelor din aceste împărăţii să scape ţara lor din mâna mea?

¹⁴Care dintre toţi dumnezeii popoarelor acestora, pe care părinţii mei le-au nimicit, a putut să scape pe poporul său din mâna mea, ca şi Dumnezeul vostru să vă poată scăpa din mâna mea?

¹⁵Şi acum să nu vă năucească şi să nu vă înşele pe voi Iezechia cu astfel de vorbe! Să nu-l credeţi, fiindcă nici un dumnezeu al vreunui popor sau al vreunei împărăţii n’a putut să scape poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei, cu atât mai vârtos Dumnezeul vostru nu vă va putea mântui din mâna mea!»

¹⁶Şi aşa au grăit dregătorii lui împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Iezechia, robul său.

¹⁷Sanherib a scris şi scrisori în care hulea pe Domnul Dumnezeul lui Israil şi ca să-l defaime zicea: «După cum dumnezeii popoarelor din împărăţii n’au putut să scape pe poporul lor din mâna mea, tot aşa Dumnezeul lui Iezechia nu va putea mântui pe poporul său din mâna mea!»

¹⁸Şi au strigat cu glas tare la poporul din Ierusalim care se afla pe ziduri, în limba evreiască, ca să-l înspăimânte şi să bage frica în el, şi astfel să cuprindă cetatea,

¹⁹Şi vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii popoarelor păgâne, care sunt lucruri de mâini omeneşti.

²⁰Dar când regele Iezechia şi Isaia proorocul, fiul lui Amos, au început să se roage şi au strigat la cer,

²¹A trimis Domnul un înger care a nimicit în tabără toţi oştenii împăratului Asiriei, cu generali şi cu căpitani. Şi s’a întors ruşinat în ţara lui, şi intrând în templul dumnezeului lui, unul din cei ieşiţi din coapsele lui l-a doborît cu sabia.

²²Aşa a mântuit Domnul pe Iezechia şi pe toţi locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi de jur-împrejur le-a dat tihnă.

²³Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, iar lui Iezechia scumpeturi. Şi după aceasta el s’a ridicat în ochii tuturor popoarelor.

²⁴În vremea aceea s’a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi s’a rugat Domnului, şi el l-a auzit şi i-a dat un semn minunat.

²⁵Dar Iezechia n’a răsplătit binefacerea pe care o primise, ci s’a trufit în inima lui, din care pricină s’a abătut mânia lui Dumnezeu peste el şi peste Iuda şi Ierusalim.

²⁶Atunci Iezechia s’a smerit din trufia lui şi împreună cu el şi locuitorii Ierusalimului, drept aceea mânia Domnului nu s’a mai abătut peste ei în vremea domniei lui Iezechia.

²⁷Şi Iezechia a avut bogăţie şi slavă multă foarte şi şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur şi pentru pietre preţioase, pentru mirezme, pentru scuturi şi pentru tot felul de odoare,

²⁸Aşijderea şi jitniţe pentru strânsul roadelor: grâu, vin şi untdelemn, staule pentru fel şi fel de vite şi târle pentru oi.

²⁹Şi-a zidit cetăţi, a avut turme mari de oi şi de vite, fiindcă Dumnezeu i-a dat avere peste măsură de multă.

³⁰Şi tot Iezechia a astupat cursul cel de sus al Ghihonului şi l-a îndreptat în jos prin partea de apus a cetăţii lui David. Şi în toate lucrările sale Iezechia a izbutit.

³¹Iar când solii împăratului, din Babilon, care fuseseră trimişi să-l întrebe despre semnul minunat întâmplat în ţară, au venit la el, Domnul nu l-a părăsit decât ca să-l ispitească şi să cunoască tot din inima lui.

³²Celelalte fapte ale domniei lui Iezechia, precum şi evlavia lui, sunt scrise în vedenia lui Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi în «Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israil».

³³Şi a adormit Iezechia cu părinţii săi şi l-au îngropat într’un loc, în gropniţeie fiilor lui David. La moartea lui, tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au arătat mare cinste. În locul său a ajuns rege fiul său Manase.