Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Cronici 34 Bible Online

2 Cronici 34 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Cronici 34

¹De opt ani era Iosia când a ajuns rege, şi treizeci şi unu de ani a domnit în Ierusalim.

²El a făcut lucruri plăcute în ochii Domnului, mergând pe căile strămoşului său David, fără ca să dea la dreapta ori la stânga.

³În anul al optulea al domniei lui, deşi era tânăr, a început să caute pe Dumnezeul lui David, străbunul său, iar în anul al doisprezecelea a început să cureţe ţara lui Iuda şi Ierusalimul de înălţimile cu jertfelnice, de Aşere, de idoli ciopliţi şi turnaţi.

⁴În faţa lui au fost dărâmate jertfelnicele Baalilor, şi statuile închinate soarelui de deasupra lor le-a sfărâmat, Aşerele şi idolii ciopliţi şi turnaţi i-a făcut fărîme şi pulbere, pe care a presu-rat-o pe mormintele celor care le aduseseră jertfe,

⁵Oasele preoţilor le-a ars pe altarele lor şi aşa a curăţit Iuda şi Israilul.

⁶Tot aşa în cetăţile lui Manase, ale lui Efraim şi ale lui Simeon, până în ţinutul Neftali, în mijlocul dărâmăturilor lor,

⁷A dat la pămînt altarele lor, Aşerele şi idolii i-a sfărâmat şi i-a prefăcut în pulbere, toate statuile închinate soarelui le-a dărâmat în toată ţara lui Israil şi apoi s’a întors la Ierusalim.

⁸În anul al optsprezecelea al stăpânirii lui, – cu gând ca să cureţe ţara şi templul de idoli, – a trimis pe Şafan, fiul lui Atalia, pe Maaseia, cârmuitorul cetăţii, şi pe Ioab, fiul lui Ioahaz cronicarul, ca să dreagă templul Domnului Dumnezeului său.

⁹Şi când au venit la arhiereul Hilchia, i-au dat argintul care fusese adus în templul Domnului şi pe care îl strânseseră leviţii portari, din Manase şi Efraim, de la ceilalţi Israiliţi, ca şi din tot ţinutul lui Iuda şi Veniamin şi de la locuitorii Ierusalimului.

¹⁰Şi anume l-au încredinţat meşterilor de lucrări puşi să ia seama la templul Domnului şi să plătească pe lucrătorii tocmiţi să dreagă templul şi să-l aducă în stare bună.

¹¹La rândul lor, ei l-au trecut dulgherilor şi zidarilor pentru cumpăratul pietrelor cioplite, grindăriei şi bârnelor trebuincioase la clădirile pe care le stricaseră regii lui Iuda.

¹²Aceşti oameni lucrau cu râvnă la lucrul lor, şi aveau supraveghetori pe leviţii Iahat şi Obadia, din neamul lui Merari, şi pe Zaharia şi Meşulam, din neamul lui Cahat, ca îndrumători. Alţi leviţi, iscusiţi într’ale uneltelor muzicale,

¹³Erau puşi peste salahori, iar peste toţi cei care făceau câte o treabă erau supraveghetori. Unii din leviţi erau scriitori, dregători şi portari.

¹⁴În clipa când scoteau argintul care fusese adus în templul Domnului, Hilchia arhiereul a găsit cartea legii Domnului care fusese dată prin mâna lui Moise.

¹⁵Atunci Hilchia a început a vorbi şi a zis lui Şafan scriitorul: «Am găsit cartea legii în templul Domnului!» Şi Hilchia arhiereul a dat cartea lui Şafan.

¹⁶Şi Şafan a dus-o regelui, căruia i-a dat şi răspunsul: «Tot ce a fost încredinţat robilor tăi, ei au îndeplinit!

¹⁷Ei au luat tot argintul care se afla în templul Domnului şi l-au dat în mâna celor puşi să ia seama şi în mâna meşterilor de lucrări!»

¹⁸Şafan scriitorul a împărtăşit regelui şi acest lucru: «Arhiereul Hilchia mi-a înmânat o carte». Şi Şafan a citit înaintea regelui dintr’însa.

¹⁹Când regele a auzit cuvintele legii, şi-a sfâşiat veşmintele,

²⁰Şi a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Şafan scriitorul şi lui Asaia, slujitorul regelui, aşa:

²¹«Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul despre mine şi despre cei care au mai rămas în Israil şi Iuda, pentru cuprinsul acestei cărţi care a fost găsită, căci mare este mânia Domnului ce s’a vărsat peste noi, fiindcă părinţii noştri n’au păzit cu credinţă poruncile Domnului, precum sunt scrise în cartea aceasta».

²²Atunci Hilchia împreună cu cei cărora le poruncise regele s’au dus la proorociţa Hulda, femeia lui Şalum veşmântarul, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra, care locuia în Ierusalim, în despărţământul al doilea, şi i-au grăit ei despre aceasta.

²³Şi ea le-a răspuns: «Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil! Ziceţi omului care v’a trimis:

²⁴Aşa grăieşte Domnul! Iată, voi aduce nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui toate blestemele care sunt scrise în cartea care a fost citită în faţa regelui lui Iuda.

²⁵Din pricină că m’au părăsit şi au adus tămâieri altor dumnezei ca să-mi aţâţe mânia cu făpturile mâinilor lor; mânia mea s’a aprins peste locul acesta şi nu se va stinge.

²⁶Şi regelui lui Iuda care v’a mânat pe voi să întrebaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil! Cât despre cuvintele pe care tu le-ai auzit,

²⁷Din pricină că te-ai căit în inima ta şi te-ai smerit în faţa lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele mele împotriva locului acesta şi a locuitorilor lui şi te-ai umilit şi ţi-ai sfâşiat veşmintele tale şi ai plâns înaintea mea, pentru aceasta şi eu te-am ascultat», – zice Domnul.

²⁸«Iată că te voi adăoga la părinţii tăi şi în pace te vei pogori în mormântul tău, fără ca ochii tăi să vadă toate nenorocirile pe care eu le voi aduce peste locul acesta şi peste locuitorii lui!» Acesta a fost răspunsul pe care ei l-au adus regelui.

²⁹Şi regele a trimis îndată soli să adune pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

³⁰Şi regele s’a suit în templul Domnului împreună cu toţi Iudeii şi locuitorii Ierusalimului, preoţii şi leviţii, precum şi tot norodul de la mic până la mare, şi el a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care a fost găsită în templul Domnului.

³¹Şi regele a stat în jilţul său şi a încheiat legământ înaintea Domnului ca să umble în calea Domnului şi să păzească poruncile lui, descoperirile lui şi legile lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să fie cu râvnă pentru poruncile legământului scrise în cartea aceasta.

³²Şi el a cuprins în legământul acesta pe toţi cei care se aflau în Ierusalim şi în Veniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au început să vieţuiască după legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor lor.

³³Apoi Iosia a înlăturat toţi idolii din toate ţinuturile fiilor lui Israil şi a silit pe toţi cei ce se aflau în Ierusalim să se închine Domnului Dumnezeului lor. În toate zilele vieţii lui, ei nu s’au depărtat de Domnul Dumnezeul părinţilor lor.