Read Biblia Regele Carol II, 1939 Esdra 9 Bible Online

Esdra 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Esdra 9

¹Şi după ce s’au sfârşit toate acestea, se apropiară de mine căpeteniile poporului spunându-mi: «Poporul lui Israil, preoţii şi leviţii nu s’au osebit de popoarele păgâne ale acestor ţinuturi care se închină la idolii lor – de Canaaniţi, de Hetiţi, de Pereziţi, de Iebusiţi, de Amoniţi, de Moabiţi, de Egipteni şi de Edomiţi,

²De vreme ce s’au căsătorit cu fiii şi cu fiicele lor şi au amestecat sămânţa cea sfântă cu popoarele păgâne ale acestor ţinuturi. Ci numai căpeteniile şi cei cu vază sunt începători acestei călcări de lege.»

³Iar când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat veşmântul meu şi meilul meu şi mi-am smuls părul din cap şi barba şi am stat încremenit jos pe pământ.

⁴Atunci s’au strâns lângă mine toţi cei care se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israil, din pricina acestei călcări de lege a celor care se întorseseră din robie, iar eu am stat la pământ nemişcat până la vremea jertfei de seară.

⁵Iar la vremea jertfei celei de seară m’am sculat din postirea mea şi mi-am sfâşiat veşmântul şi meilul meu, şi îngenunchind am întins mâinile mele spre Domnul Dumnezeul meu.

⁶Şi am zis: «O, Dumnezeul meu, mă ruşinez şi mă sfiesc să ridic spre tine faţa mea, deoarece fărădelegile mele au covârşit capul meu şi vina noastră a ajuns mare până la ceruri!

⁷Din vremea părinţilor noştri vina noastră a tot crescut până astăzi, iar din pricina păcatelor noastre, noi, regii noştri, preoţii noştri am fost daţi în mâna regilor din ţări streine prin sabie, prin robie, ori prin jaf, ori prin batjocură în faţa lumii, precum se întâmplă astăzi.

⁸Şi acum, Domnul Dumnezeul nostru numai o clipă ne-a arătat milostivirea sa şi ne-a lăsat o rămăşiţă din cei scăpaţi şi ne-a dat un adăpost în sfântul său lăcaş, ca Dumnezeul nostru să lumineze iarăşi ochii noştri şi să ne dăruiască puţină viaţă în vremea robirii noastre.

⁹Căci deşi suntem robi, dar Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în vremea robirei noastre, ci şi-a plecat spre noi îndurarea înaintea împăraţilor Persiei, ca să ne dea viaţă pentru ridicarea templului Dumnezeului nostru şi să prefacem dărâmăturile lui, ca să ne pună la îndemână zid de apărare în Iuda şi în Ierusalim.

¹⁰Şi acum, ce să mai spunem după atâtea întâmplări, o, Dumnezeul nostru! Ci noi am trecut cu vederea poruncile tale,

¹¹Pe care le-ai poruncit prin gura robilor tăi profeţi, şi ne-ai zis: «Ţara în care veţi intra să o luaţi în stăpânire este o ţară întinată de întinăciunea popoarelor din aceste părţi, de idolii lor, cu care au umplut-o în urma pângăririi lor de la un capăt la altul.

¹²Pentru aceasta nu daţi de soţii pe fiicele voastre feciorilor lor şi nici pe fiicele lor să nu le ia feciorii voştri. Şi deapururi să nu năzuiţi după fericirea şi bunăstarea lor, ca să fiţi tari şi să mâncaţi bunătăţile ţării şi să o lăsaţi deapururi moştenire pentru feciorii voştri.»

¹³Şi după tot ceea ce a venit peste noi, din pricina faptelor noastre celor rele şi a păcatelor noastre celor mari, cu toate că tu, Dumnezeul nostru, ne-ai cruţat mai mult decât eram vrednici pentru fărădelegile noastre şi ne-ai dăruit nouă această ceată de mântuiţi,

¹⁴Oare am mai putea noi să călcăm poruncile tale şi să ne încuscrim cu aceste neamuri mârşave? Nu te-ai mânia tu oare într’atâta încât să ne prăpădeşti şi să nu mai rămâe nici rămăşiţă, nici ceată de mântuiţi?

¹⁵O, Doamne, Dumnezeul lui Israil, tu eşti drept, de vreme ce noi am rămas astăzi o ceată de mântuiţi! Iată-ne că stăm înaintea ta cu păcatele noastre! Ci nu mai este cu putinţă din pricina lor să mai stăm în faţa ta!»