Read Biblia Regele Carol II, 1939 Neemia 13 Bible Online

Neemia 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Neemia 13

¹În ziua aceea s’a citit în auzul poporului din cartea legii lui Moise şi s’a aflat că este scris în ea: «Nici un Amonit şi nici un Moabit să nu intre vreodată în obştia lui Dumnezeu,

²Fiindcă n’au ieşit înaintea fiilor lui Israil cu pâine şi cu apă, ci au tocmit pe Bileam ca să-l blesteme, iar Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare!»

³Şi când au auzit ei legea, au despărţit din Israil pe cei amestecaţi cu păgânii.

⁴Dar mai întâi de toate arhiereul Eliaşib, care avea slujba peste cămările templului lui Dumnezeu, se înrudise cu Tobie,

⁵Şi-i pregătise o mare odaie, unde mai înainte se păstrau prinoasele, tămâia, sfintele vase şi zeciuielile grâului, vinului şi untdelemnului, partea cuvenită după lege leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi darurile pentru preoţi.

⁶Când s’au întâmplat toate acestea, nu eram în Ierusalim, fiindcă în anul al al treizeci şi doilea al domniei lui Artaxerxe, împăratul Babilonului, plecasem să văd pe împărat. Şi când, după un răstimp, mi-am cerut voie de la împărat,

⁷Şi am venit în Iernsalim, atunci am priceput eu răul pe care-i făcuse Elişiab din dragostea pentru Tobie, căruia îi pregătise o odaie în curtea templului lui Dumnezeu.

⁸Acest lucru m’a zdruncinat cumplit. Atunci am dat poruncă să fie aruncate afară în drum toate lucrurile din odaia lui Tobie.

⁹Şi am mai poruncit să se cureţe cămările şi să se aducă într’însele odoarele templului lui Dumnezeu, prinoasele şi tămâia.

¹⁰Apoi am aflat că leviţii şi cântăreţii care purtau grija slujbei nu şi-au primit darurile, ci fiecare a alergat la gospodăria sa de la ţară.

¹¹Atunci am dojenit pe căpetenii şi le-am întrebat: «De ce aţi lăsat în părăsire templul lui Dumnezeu?» Şi i-am strâns pe toţi şi i-am pus în slujba lor.

¹²Acum tot Iuda a adus zeciuiala din grâu, vin şi untdelemn în odăi,

¹³Iar eu am aşezat cu poruncă peste odăi pe preotul Şelemia, pe Ţadoc cărturarul, cât şi dintre leviţi pe Fedaia, iar la îndemâna lor am pus pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, fiindcă erau socotiţi oameni de credinţă, şi tot în grija lor era să facă părţi pentru tovarăşii lor.

¹⁴Adu-ţi aminte de acestea, Dumnezeul meu, şi nu şterge faptele mele cele bune pe care eu le-am făcut pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujirea lui!

¹⁵În zilele acelea am văzut în Iuda gospodari care călcau la teasc în zi de Sâmbătă, aduceau snopi din ţarină, încărcau măgarii cu vin, cu poamă, cu smochine şi cu tot felul de poveri şi le aduceau în Ierusalim în ziua Sâmbetei. Din această pricină, le-am făcut dojana în ziua când ei le vindeau.

¹⁶De asemenea, şi Tirienii aduceau peşte şi tot felul de lucruri de vânzare şi le vindeau în Ierusalim gospodarilor din Iuda, în zi de Sâmbătă.

¹⁷Şi pentru aceasta am certat pe fruntaşii lui Iuda şi le-am zis: «Ce faptă rea faceţi că pângăriţi ziua Sâmbetei!

¹⁸Aşa au făcut părinţii voştri şi au prăvălit peste ei şi peste noi şi peste cetate toate nenorocirile acestea! Şi voi sporiţi mânia Domnului împotriva lui Israil, prin pângărirea Sâmbetei!»

¹⁹Apoi am poruncit ca de îndată ce se întunecă, porţile Ierusalimului să se închidă în ajunul Sâmbetei şi să nu se deschidă decât după Sâmbătă. Şi pentru aceasta am pus strajă la porţi câţiva din flăcăii mei, ca să nu intre nici o povară în cetate în ziua Sâmbetei.

²⁰Atunci neguţătorii şi vânzătorii de tot felul de mărfuri au mas de câteva ori afară din Ierusalim.

²¹Şi le-am dat de ştire şi le-am spus: «Ce va să zică asta că voi mâneţi înaintea zidurilor? Dacă se mai întâmplă vreodată, atunci pun mâna pe voi’.» Şi de atunci n’au mai venit Sâmbătă.

²²Apoi am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină să străjuiască porţile, ca să se cinstească ziua Sâmbetei. Pentru aceasta, pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, şi mă cruţă după mulţimea îndurărilor tale!

²³Tot în vremea aceea am văzut, Iudei care se căsătoriseră cu femei aşdodite, amonite şi moabite,

²⁴Şi ai căror copii vorbeau jumătate limba celor din Aşdod şi nu pricepeau evreeşte, ci numai una ori alta din acele limbi streine.

²⁵Atunci i-am certat şi i-am blestemat, iar pe unii i-am bătut şi le-am smuls părul din cap şi i-am jurat în numele Domnului: «Să nu daţi pe fetele voastre după fiii lor, şi nici să luaţi pe fetele lor femei pentru fiii voştri.

²⁶Oare Solomon, regele lui Israil, n’a căzut pentru aceasta în păcat? Şi cu toate că între multe popoare nu se afla nici un rege ca el iubit de Dumnezeu, – pentru care lucru Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israilul, – femeile cele străine îl împinseseră la păcat.

²⁷Se poate oare să aud eu despre voi toată această mare fărădelege cu care aţi păcătuit înaintea Dumnezeului nostru, că v’aţi luat femei străine?»

²⁸Unul dintre feciorii lui Ioiada, fiul arhiereului Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat Horonitul. Pe acesta l-am îndepărtat din preajma mea.

²⁹Pomeneşte-i, Dumnezeule, căci au pângărit preoţia şi sfântul legământ al preoţilor şi al leviţilor!

³⁰Atunci i-am curăţit de toţi străinii şi am pus pe preoţi şi pe leviţi pe fiecare la slujba lui şi la locul lui,

³¹Ba am avut şi grijă de adusul lemnelor la vremea lor hotărîtă şi de prinoasele din pârga rodurilor. Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, după mare mila ta!»