Read Biblia Regele Carol II, 1939 Neemia 5 Bible Online

Neemia 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Neemia 5

¹Atunci s’a făcut tânguire mare a oamenilor din popor şi a femeilor, împotriva fraţilor lor Iudei.

²Unii ziceau: «Siliţi suntem să punem zălog feciorii şi fetele noastre ca să dobândim grâu pentru hrană şi să ne ţinem viaţa».

³Alţii ziceau: «Nevoiţi suntem să punem zălog ţarinile noastre, podgoriile şi casele noastre, ca să dobândim grâu când bântue foametea».

⁴Iar alţii ziceau: «A trebuit să ne împrumutăm cu bani pe ogoarele şi pe podgoriile noastre pentru dăjdiile împărăteşti.

⁵Dar trupul nostru este ca şi trupul fraţilor noştri, feciorii noştri ca şi feciorii lor, şi cu toate acestea mai trebue să înjosim pe feciorii noştri şi pe fiicele noastre în rândul robilor, ba chiar unele din fetele noastre au ajuns slugi, iar noi nu mai avem putere, fiindcă ţarinile şi podgoriile noastre sunt ale altora.»

⁶Şi când am auzit tânguirea şi cuvintele lor, m’am necăjit afară din cale.

⁷Şi după ce am stat la sfat cu inima mea, am dojenit pe fruntaşi şi pe căpetenii şi le-am spus: «De ce împrumutaţi bani cu camătă unul altuia?» Apoi am făcut o adunare mare împotriva lor,

⁸Şi le-am zis: «Noi am răscumpărat pe fraţii noştri Iudei care au fost vânduţi la păgâni, ori de câte ori ne-a fost cu putinţă. Şi acum vreţi să vindeţi pe fraţii voştri şi anume vreţi să ni-i vindeţi nouă?» Dar ei tăcură şi nu găsiră nici un cuvânt de răspuns.

⁹«Nu este bine ceea ce voi aţi făcut!» îmi urmai şirul vorbei. – «Oare nu vreţi să mai umblaţi întru frica Dumnezeului nostru, şi să nu mai dăm păgânilor, vrăjmaşilor noştri prilej de ocară?

¹⁰Aşijderea şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat bani şi grâu cu dobândă. Să le iertăm această datorie!

¹¹Daţi-le acum înapoi ţarinile, podgoriile, măslinişurile şi casele lor precum şi dobânda ce v’o datorează, a banilor, a grâului, a vinului şi a untdelemnului pe care l-aţi împrumutat.»

¹²Şi ei au răspuns: «Aşa este! Da-le vom înapoi şi nu le vom mai cere nimic. Aşa vom face, precum tu ne-ai îndemnat!» Atunci am chemat la mine pe preoţi şi am luat jurământul că ei vor face întocmai aşa.

¹³Apoi mi-am scuturat poala veşmântului meu şi am grăit: «Aşa să scuture Dumnezeu pe orice om care nu va ţine făgăduinţa aceasta din casa lui şi din strădania lui; întocmai aşa să fie scuturat şi gol!» Şi toată obştia a zis: «Amin!» Atunci au lăudat pe Domnul, şi norodul a făcut după făgăduinţa aceasta.

¹⁴Iar din ziua de când împăratul mi-a dat poruncă să fiu satrapul lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea şi până în anul al treizeci şi doilea al lui Artaxerxe împăratul, adică doisprezece ani, eu şi cu fraţii mei n’am mâncat hrana de satrap,

¹⁵Pe când satrapii care fuseseră înaintea mea împilaseră poporul şi le luaseră pe fiecare zi pentru vin şi pâine, câte patruzeci de sicli de argint; aşijderea şi slujitorii lor apăsaseră poporul. Dar, dimpotrivă, eu nu am făcut aşa, din pricină că-mi era frică de Dumnezeu!

¹⁶Chiar şi eu am pus mâna la zidirea zidului, cu toate că nu dobândisem nici o ţarină, şi toate slugile mele fuseseră strânse la zidirea zidului.

¹⁷Pe lângă aceasta, Iudeii şi căpeteniile, o sută cincizeci de inşi, cât şi cei care veniseră la noi dintre popoarele păgâne din vecinătatea noastră erau la masa mea.

¹⁸Iar în fiecare zi ni se gătea pe cheltuiala mea: un bou, şase oi pe ales şi păsări, pe lângă tot felul de vinuri din belşug, o dată la zece zile. Şi cu toate acestea nu am cerut hrana de satrap, fiindcă peste acest popor apăsa din greu corvada.

¹⁹– Adu-ţi aminte, Dumnezeul meu, de mine pentru tot binele pe care l-am făcut eu norodului acestuia!»