Read Biblia Regele Carol II, 1939 Tobit 12 Bible Online

Tobit 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Tobit 12

¹Şi Tobit chemă pe fiul său Tobie şi-i zise: «Fiule, vezi de simbria tovarăşului tău de drum şi să-i mai dăm ceva şi pe deasupra!»

²Dar el îi răspunse: «Tată! N’am să fiu în pagubă dacă-i voi da jumătate din ceea ce am adus,

³Fiindcă el m’a adus sănătos acasă, ba încă a lecuit şi pe nevastă-mea, a adus banii mei şi te-a lecuit şi pe tine.»

⁴Atunci bătrânul zise: «I se cuvine!»

⁵Apoi chemă pe înger şi-i zise: «Ia jumătate din ceea ce aţi adus».

⁶Atunci îngerul îi chemă deoparte şi le zise: «Proslăviţi pe Dumnezeu şi-i mulţumiţi, preamăriţi-l şi-i mulţumiţi înaintea tuturor celor vii pentru ceea ce el a făcut cu voi. Frumos lucru este să preamărim pe Dumnezeu şi să preaînălţăm numele lui şi să vestim, slăvind, lucrările lui! Nu zăboviţi ca să-i mulţumiţi lui.

⁷Frumos lucru este să ţinem ascunsă taina unui împărat, însă ca să dăm la iveală faptele cele mari ale lui Dumnezeu este lucru măreţ. Faceţi bine, căci numai aşa nu va da peste voi răul.

⁸Bun lucru este rugăciunea cu post, cu milostenie şi cu dreptate. Mai bine puţin şi cu dreptate, decât mult şi cu nedreptate. Mai bine este să faci milostenie, decât să aduni aur,

⁹Căci milostenia scapă de moarte şi ne curăţeşte de orice păcat. Cei ce fac milostenie şi fapte bune vor trăi mult.

¹⁰Păcătoşii sunt vrăjmaşii vieţii lor.

¹¹Şi acum nu voi ascunde nimic în faţa voastră, căci v’am spus: Frumos lucru este să ţinem ascunsă taina unui împărat, însă ca să dăm la iveală faptele cele mari ale lui Dumnezeu este lucru măreţ.

¹²Şi când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam jertfa rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt, şi când îngropai morţii, la fel eram eu lângă tine,

¹³Şi când nu pregetai să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău, ca să te duci şi să îngropi morţii, această faptă bună nu mi-a rămas ascunsă, ci eu eram cu tine.

¹⁴Şi acum Dumnezeu m’a trimis să te tămăduesc pe tine şi pe nora ta Sara.

¹⁵Eu sunt Rafail, unul din cei şapte sfinţi îngeri care duc rugăciunile celor sfinţi şi intră în faţa slavei Celui Sfânt.»

¹⁶Atunci cei doi se spăimântară şi de spaimă căzură cu faţa la pământ.

¹⁷Dar el le zise: «Nu vă spăimântaţi! Fiţi pe pace şi preamăriţi pe Dumnezeu deapururi!

¹⁸Căci nu de voia mea am venit, ci după voia Dumnezeului nostru, pentru aceasta preamăriţi-l pe el în veci!

¹⁹În toate zilele m’am arătat vouă şi n’am mâncat şi n’am băut, ci voi aţi văzut o vedenie.

²⁰Şi acum preaslăviţi pe Domnul, fiindcă eu mă înalţ la cel ce m’a trimis pe mine, iar tot ceea ce s’a întâmplat, scrieţi într’o carte!»

²¹Şi când s’au sculat de jos, ei nu-l mai văzură.

²²Şi ei proslăviră marile şi minunatele săvârşiri ale lui Dumnezeu şi în ce fel îngerul lui Dumnezeu li s’a arătat lor.