Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iudita 10 Bible Online

Iudita 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iudita 10

¹Şi după ce sfârşi cu rugăciunea către Dumnezeul lui Israil şi toate cuvintele ei se conteniră,

²Se ridică de unde căzuse cu faţa la pământ şi chemă pe roaba ei şi se duse în casa unde ea petrecea Sâmbetele şi zilele de praznic,

³Şi se dezbrăcă de veşmintele ei de văduvie şi-şi spălă trupul cu apă şi se unse cu mir de mare preţ, şi-şi pieptănă cosiţa, şi-şi puse turban în cap şi se îmbrăcă cu hainele de sărbătoare, cu care avea obicei să se îmbrace când trăia bărbatu-său Manase.

⁴Apoi se încălţă cu sandalele, îşi puse lănţişoarele la picioare şi inelele şi cerceii şi toate podoabele ei. Şi se împodobi până într’atâta, încât cei care o vor vedea să rămână înmărmuriţi.

⁵Şi dădu roabei sale un burduf cu vin şi un ulcior cu untdelemn, şi umplu o dăsagă cu pâine de orz şi cu turte de smochine şi pâine de grâu curat, şi toate le făcu o legătură şi i le puse în cârcă roabei.

⁶Şi ele se îndreptară spre poarta oraşului Betulia şi găsiră stând lângă poartă pe Ozias şi pe bătrânii oraşului, pe Habris şi pe Harmis.

⁷Când ei văzură pe Iudita, căci faţa ei era schimbată şi veşmintele ei aşijderea, rămaseră uimiţi de frumuseţea ei şi-i ziseră:

⁸«Dumnezeul părinţilor noştri să-ţi dea ţie har ca să-ţi ajungi ţelul tău, spre mândria fiilor lui Israil şi spre slava Ierusalimului!» Şi ei se rugară lui Dumnezeu.

⁹Atunci ea zise: «Daţi poruncă să mi se deschidă poarta oraşului, ca să săvârşesc ceea ce am grăit cu voi!» Şi ei porunciră paznicilor să-i deschidă, după cuvântul ei.

¹⁰Şi ei făcură întocmai. Şi Iudita împreună cu roaba ei ieşiră. Şi locuitorii oraşului se uitară după ea până coborî muntele devale şi străbătu valea şi până o pierdură în zare.

¹¹Şi ea străbătu valea drept înainte până când se întâlni cu străjării Asirienilor.

¹²Şi ei o opriră şi o întrebară: «Cine eşti, de unde vii şi încotro te duci?» Şi ea răspunse: «Sunt fiică de Evrei, şi fug de la ei, căci ei vor fi zdrumicaţi de voi,

¹³Şi mă duc la Olofern, generalul oştirii voastre, ca să-i destăinuesc adevărul şi să-i arăt un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul din oamenii lui!»

¹⁴Când auziră străjării cuvintele ei şi se uitară în ochii ei, – fiindcă ea era în ochii lor negrăit de frumoasă, – îi ziseră:

¹⁵«Ţi-ai scăpat viaţa; grăbeşte-te şi te coboară la stăpânul nostru şi îndreaptă-te spre cortul lui, iar unii din noi să te însoţească, până când te vor preda în mâinile lui!

¹⁶Şi când te vei înfăţişa înaintea lui, inima ta să nu se teamă, ci arată-i precum ai spus, şi el se va purta domol cu tine!»

¹⁷Apoi ei aleseră o sută de inşi pe care îi puseră s’o însoţească pe ea şi pe roaba ei. Şi ei le duseră la cortul lui Olofern.

¹⁸Şi se iscă un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. Şi veniră şi o înconjurară, fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până să-i dea de ştire despre ea.

¹⁹Şi ei se minunau de frumuseţea ei, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israil şi ziceau unii către alţii: «Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!»

²⁰Şi cei ce făceau de strajă la Olofern precum şi căpitanii lui ieşiră afară şi o duseră în cort.

²¹Şi Olofern se odihnea pe patul său, sub un polog de porfiră ţesut cu fire de aur, cu smaralde şi cu pietre scumpe.

²²Şi când el fu înştiinţat despre ea, le ieşi în tinda cortului, iar înaintea lui orbii mergeau cu sfeşnice de argint.

²³Şi când el şi căpitanii lui dădură cu ochii de Iudita, se minunară de frumuseţea chipului ei. Şi ea căzând cu faţa la pământ i se închină, iar robii săi o ridicară.