Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iudita 13 Bible Online

Iudita 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iudita 13

¹Iar seara târziu slujitorii lui se zoreau să plece. Şi Bagoas închise cortul pe dinafară şi dădu deoparte pe musafiri din faţa stăpânului său. Şi toţi erau osteniţi de ospăţul cel îndelungat.

²Şi Iudita fu lăsată singură în cort, iar Olofern, biruit de vin, stătea trântit în patul său.

³Şi Iudita poruncise roabei sale să stea afară şi să aştepte ieşirea ei, ca în fiecare zi, căci ea zicea că se va duce să se roage, dar şi lui Bagoas îi spusese tot aşa.

⁴Şi după ce plecară toţi şi nu mai rămase nimeni în iatac, nici dintre cei mari şi nici dintre cei mici, Iudita veni lângă pat şi zise în inima sa: «Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, priveşte în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israil!

⁵Căci acum este vremea să ai grijă de moştenirea ta şi să aduci la îndeplinire gândul meu, spre pieirea vrăjmaşilor care s’au sculat împotriva noastră.»

⁶Şi îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, luă paloşul lui,

⁷Şi apropiindu-se de pat prinse pe Olofern de chică şi zise: «Întăreşte-mă, Doamne Dumnezeul lui Israil, în ziua aceasta!»

⁸Apoi îl lovi peste gât de două ori din toată puterile şi-i reteză capul,

⁹Şi rostogoli trupul lui de pe pat şi luă pologul de pe stâlp, şi îndată ieşi şi dădu roabei sale capul lui Olofern. Şi ea îl puse în dăsaga ei cu merinde. Şi amândouă ieşiră ca de obicei la rugăciune. Şi străbătură tabăra, ocoliră văgăuna stâncii şi o luară la deal pe muntele Betuliei şi ajunseră la porţile oraşului.

¹⁰Şi de departe Iudita strigă la străjării porţilor: «Deschideţi, deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-şi mai arate puterea şi tăria lui în Israil împotriva duşmanilor noştri, precum a făcut el în ziua de azi!»

¹¹Şi când locuitorii cetăţii îi auziră glasul, se grăbiră să se coboare la poarta oraşului şi strigară şi pe bătrânii oraşului.

¹²Atunci alergară toţi de la mic la mare, fiindcă era ceva cu totul neaşteptat să se mai întoarcă ea, şi-i deschiseră poarta oraşului şi le primiră şi aprinseră foc ca să se vază şi le înconjurară pe amândouă.

¹³Şi ea le zise cu glas tare: «Lăudaţi pe Dumnezeu! Lăudaţi-l! Proslăviţi pe Dumnezeu, care n’a lipsit neamul lui Israil de mila sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmaşii noştri!»

¹⁴Şi scoase capul din dăsagă, şi arătându-l le zise: «Iată capul lui Olofern, generalul armatei asirienilor, iată şi pologul sub care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei.

¹⁵Viu este Domnul care m’a păzit în calea pe care am mers, că faţa mea l-a amăgit spre pieirea lui şi el n’a săvârşit nici un păcat spre întinare sau spre ruşine.»

¹⁶Şi tot norodul se spăimântă foarte şi, căzând în genunchi, se închină lui Dumnezeu şi zise într’un cuget: «Preamărit eşti tu, Dumnezeul nostru, care ai nimicit astăzi pe vrăjmaşii poporului nostru!»

¹⁷Şi Ozias îi zise Iuditei: «Slăvită să fii tu, fiică, de Dumnezeu Cel Prea înalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, şi proslăvit să fie Domnul Dumnezeu, care a făcut cerul şi pământul şi care te-a însoţit pe tine, ca să dobori capul voevodului duşmanilor noştri.

¹⁸Şi nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci deapururi îşi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.

¹⁹Şi Dumnezeu să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te binecuvînteze spre bine, că nu ţi-ai cruţat viaţa când a fost vorba de umilirea norodului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!» Şi tot norodul strigă: «Amin! Amin!»