Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iudita 16 Bible Online

Iudita 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iudita 16

¹Şi Iudita zise: «Porniţi Domnului cântare din timpane, cântaţi-i stăpânului din chimvale, măestriţi-i un psalm nemai cântat, preamăriţi şi sus strigaţi numele lui!

²Dumnezeu cel ce conteneşte războaiele este Domnul, căci, în tabără şi în mijlocul poporului, el m’a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine.

³Venit-a Asur din munţii de la miază-noapte, el veni cu zecile de mii ale oştirii sale, şi mulţimea lor stăvilea puhoaiele şi caii lor acopereau văile.

⁴Şi-şi făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele şi pe flăcăii mei să-i junghie cu sabia, pe pruncii mei să-i dea la pământ, pe copiii mei să-i dea de jaf şi pe fecioarele mele să le răpească.

⁵Domnul cel atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,

⁶Căci voevodul lor n’a fost doborît de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari, cu frumuseţea feţei ei l-a dat la pământ.

⁷Căci ea s’a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvă, spre biruinţa celor obijduiţi din Israil, ea şi-a uns faţa cu mir,

⁸Şi-a împletit cosiţa sub turban şi s’a îmbrăcat cu veşmânt de in, ca să-l ademenească.

⁹Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia retezatu-i-a capul.

¹⁰Perşii s’au îngrozit de bărbăţia ei şi Mezii de cutezanţa ei.

¹¹Atunci au chiuit obijduiţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s’au spăimântat şi şi-au ridicat glasul şi au luat-o la goană.

¹²Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia şi ca pe nişte robi i-au doborît la pământ, perit-au în rândul de bătălie al Domnului meu.

¹³Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare eşti tu şi prea slăvit, minunat în puterea ta, şi nimeni nu poate să te întreacă!

¹⁴Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că tu ai zis şi toate s’au făcut. Trimis-ai Duhul tău şi totul a fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotrivă poruncii tale!

¹⁵Munţii ca şi mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topeşte ceara înaintea feţei tale, iar cu cei ce te cinstesc pe tine, milostiv eşti tu cu ei!

¹⁶Fiindcă orice jertfă cu miros de mireazmă preţueşte puţin pentru tine şi toată grăsimea arderii de tot este şi de mai puţin preţ, însă cel ce se teme de Domnul deapururi este mare.

¹⁷Vai de noroadele care se ridică împotriva norodului meu, căci Domnul cel atotputernic le va pedepsi în ziua judecăţii, şi va da focului şi viermilor pradă trupul lor, ca să urle de durere în veci de veci!»

¹⁸Şi când ajunseră la Ierusalim, se închinară lui Dumnezeu, iar după ce norodul se curăţi, aduse arderi de tot, daruri de bună voie şi danii.

¹⁹Şi Iudita afierosi toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse norodul, iar pologul pe care îl luase din iatacul lui, îl dădu ca afierosire pentru Domnul.

²⁰Şi poporul se veseli în Ierusalim trei luni, în faţa templului, şi Iudita rămase la ei.

²¹Iar după aceste zile, fiecare se întoarse la clironomia lui, şi Iudita se întoarse în Betulia şi-şi petrecu viaţa la gospodăria ei. Şi cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara.

²²Mulţi au dorit-o, dar nimeni nu a cunoscut-o în toate zilele vieţii ei, de când murise soţul ei Manase şi se adăogase la poporul lui.

²³Ea era foarte bătrână şi ajunse în casa bărbatului ei la o sută şi cinci ani. Şi ea dezrobi pe roaba ei. Ea muri în Betulia şi fu îngropată în gropniţa bărbatului ei Manase.

²⁴Şi neamul lui Israil o jeli şapte zile. Şi înainte de moarte îşi împărţi averea la rudele bărbatului ei Manase şi la cele mai de aproape rude din neamul ei.

²⁵Şi cât a trăit Iudita, nimeni n’a îndrăznit să turbure pe Israiliţi şi încă multă vreme după moartea ei.