Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iudita 5 Bible Online

Iudita 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iudita 5

¹Lui Olofern, generalul oştirii asiriene, i-a sosit vestea că fiii lui Israil se pregătesc de luptă, că au închis trecătorile munţilor şi că au întărit orice pisc înalt, iar în câmpii au aşezat obstacole.

²Atunci, turbat de mânie, chemă pe toţi principii Moabului şi pe toţi căpitanii Amoniţilor şi pe toţi satrapii de pe ţărmul Mării,

³Şi le grăi: «Spuneţi-mi, feciori ai lui Canaan, cine este norodul acesta care locueşte în munte, ce fel de oraşe sunt acestea în care el locueşte, care este numărul oştirii lui şi pe ce se sprijină puterea şi dârzenia lui, şi cine este generalul oştirii lui?

⁴Şi pentru ce numai el mă dispreţuieşte dintre toţi locuitorii de la soare-apune şi nu ies întru întâmpinarea mea?»

⁵Atunci Ahior, căpetenia fiilor lui Amon, luă cuvântul şi zise: «Să asculte stăpânul meu cuvântul din gura robului său, căci vreau să-ţi spun adevărul despre norodul acesta, care sălăşlueşte în munte alături de tine, şi să nu iasă minciună din gura robului tău!

⁶Oamenii aceştia sunt urmaşii Caldeilor,

⁷Şi înainte vreme locuiră în Mesopotamia. Şi fiindcă ei nu voiră să se închine dumnezeilor părinţilor lor, care locuiau în ţara Caldeilor,

⁸Se lepădară de legea părinţilor lor şi se închinară Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe care l-au cunoscut. Şi din această pricină părinţii lor i-au gonit din faţa dumnezeilor pe care îi părăsiseră şi atunci ei fugiră în Mesopotamia, unde locuiră vreme îndelungată.

⁹Apoi Dumnezeul lor le porunci să lase sălaşurile şi să plece în ţara Canaanului. Şi ei se aşezară într’însul şi se îmbogăţiră cu aur, cu argint şi cu turme nenumărate.

¹⁰Pe urmă se pogorîră în Egipt, din pricină că o foamete bântuia în ţara Canaanului, şi sălăşluiră acolo, atât cât găsiră hrană şi ajunseră popor numeros: neamul lor era nenumărat.

¹¹Atunci se sculă împăratul Egiptului şi cu şiretenie îi obijdui pe ei, şi-i asupri cu făcutul de cărămidă şi-i puse în rândul robilor.

¹²Dar ei strigară către Dumnezeul lor, care bătu ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii îi goniră din faţa lor.

¹³Apoi Dumnezeu secă Marea Roşie înaintea lor,

¹⁴Şi-i călăuzi pe drumul spre Sinai şi spre Cadeş-Barnea, şi ei izgoniră pe toate noroadele care locuiau în pustie.

¹⁵Şi locuiră în ţara Amoriţilor şi prin puterea lor nimiciră pe toţi locuitorii Heşbonului, apoi, după ce trecură Iordanul, puseră stăpânire pe tot ţinutul muntos.

¹⁶Pe urmă goniră din faţa lor pe Canaaniţi şi pe Pereziţi, pe Iebusiţi şi pe locuitorii Sihemului, precum şi pe toţi Gherghesiţii, şi locuiră acolo vreme îndelungată.

¹⁷Şi atât cât nu păcătuiră împotriva Dumnezeului lor, avură parte de fericire, fiindcă este cu ei un Dumnezeu, care urăşte nedreptatea.

¹⁸Dar când se răzleţiră de calea pe care el le-o rânduise, ei fură nimiciţi jalnic de multe războaie, fură duşi robi in ţară străină şi templul Dumnezeului lor fu nimicit, iar vrăjmaşii cuprinseră oraşele lor.

¹⁹Dar acum, întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor, veniră acasă din ţările de pe unde fuseseră împrăştiaţi şi cuprinseră Ierusalimul, în care se află templul lor cel sfânt, şi se sălăşluiră în ţinutul muntos, pe care îl găsiră pustiu.

²⁰Şi acum, stăpâne Măria Ta, dacă acest popor a săvârşit fărădelege şi a păcătuit împotriva Dumnezeului lui, vom înţelege că aceasta va să zică pieirea lui, şi atunci să pornim împotriva lui, căci îl vom nimici;

²¹Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă mai departe, ca nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să întindă pavăza în dreptul lor şi să ajungem de râs în faţa lumii întregi!»

²²Şi după ce Ahior sfârşi povestirea aceasta, norodul cel războinic, care stătea în jurul cortului, începu să cârtească, iar căpitanii lui Olofern şi toţi cei ce locuiau pe ţărmul Mării şi Moabul se înverşunară împotriva lui ca să hăcuiască pe Ahior:

²³«Căci noi nu ne temem de fiii lui Israil, căci iată, ei sunt popor fără putere şi fără vârtoşie pentru o puternică împotrivire.

²⁴De aceea noi vom porni împotriva lor şi ei vor fi ca o îmbucătură pentru întreaga oaste a ta, stăpâne Olofern.»