Read Biblia Regele Carol II, 1939 Estera 9 Bible Online

Estera 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Estera 9

¹În luna a douăsprezecea a lui Adar, în ziua a treisprezecea, în ziua în care porunca şi hrisovul împăratului trebuiau să fie aduse la îndeplinire, în ziua în care vrăjmaşii Iudeilor nădăjduiau să-i biruiască, dar lucrul s’a întors că Iudeii au biruit pe cei care îi urau pe ei,

²Iudeii se adunară în cetăţile lor, în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, ca să se arunce asupra celor ce i-ar fi lovit; dar nimeni nu putea să li se împotrivească, fiindcă groaza de ei căzuse peste toate popoarele.

³Şi toţi principii ţinuturilor şi satrapii şi ocârmuitorii şi dregătorii împărăteşti sprijineau pe Iudei, fiindcă groaza de Mardoheu căzuse peste ei.

⁴Mardoheu era mare la palatul împărătesc şi faima lui se dusese peste toate ţinuturile, căci Mardoheu ajungea tot mai sus.

⁵Atunci Iudeii trecură prin ascuţişul săbiei pe toţi vrăjmaşii lor şi a fost măcel cumplit. Şi s’au purtat cu vrăjmaşii lor cum le-a fost voia.

⁶Numai în cetatea Suza au omorît Iudeii şi au dat pieirii cinci sute de inşi.

⁷Şi mai uciseră pe: Parşandata, Dalfon, Aspata,

⁸Porata, Adalia, Aridata,

⁹Parmaşta, Arisai, Aridai şi pe lezata,

¹⁰Adică pe cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Hamedata, asupritorul Iudeilor; dar ei nu-şi întinseră mâna să prade.

¹¹În ziua aceea, numărul celor ucişi în cetatea Suza ajunse la cunoştinţa împăratului.

¹²Atunci împăratul zise către Estera împărăteasa: «În cetatea Suza au omorît şi au pierdut Iudeii cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împărăţiei! Şi care este rugămintea ta, ca să ţi se împlinească? Şi care este dorinţa ta, ca să se facă?»

¹³Atunci a răspuns Estera: «Dacă împăratul socoate cu cale, să se îngădue Iudeilor din Suza ca şi mâine să se folosească de legea de astăzi şi pe cei zece fii ai lui Aman, dacă nu i-au ucis, să-i spânzure în spânzurătoare».

¹⁴Şi a zis împăratul să se facă întocmai şi a făcut cunoscută hotărirea în Suza, şi cei zece fii ai lui Aman au fost spânzuraţi.

¹⁵Şi s’au adunat Iudeii din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar, şi au ucis în Suza trei sute de inşi, dar la jaf nu şi-au întins mâna lor.

¹⁶Dar şi ceilalţi Iudei din ţinuturile împărăteşti se adunară ca să-şi apere viaţa şi să fie liniştiţi din partea duşmanilor lor. Şi uciseră pe cei ce îi urau pe ei, şaptezeci şi cinci de mii, dar ca să jefuiască nu-şi întinseră mâna lor, în ziua a treisprezecea a lui Adar.

¹⁷Dar la paisprezece se odihniră şi o făcură zi de ospăţ şi de bucurie.

¹⁸Aşijderea şi Iudeii din Suza, care se strânseră în ziua a treisprezecea şi în ziua a paisprezecea, se odihniră într’a cincisprezecea şi o făcură zi de ospăţ şi de bucurie.

¹⁹Pentru aceasta Iudeii de la ţară, care locuesc în oraşe deschise, făcură ziua a paisprezecea a lui Adar, zi de bucurie şi de ospăţ şi zi de prăznuire, zi când îşi trimit ei bucate unii altora.

²⁰Şi a scris Mardoheu lucrurile acestea şi a trimis scrisori la toţi Iudeii din ţinuturile împăratului Ahaşveroş, atât la cele mai apropiate, cât şi la cele mai îndepărtate,

²¹Ca să-i îndemne să prăznuiască în fiecare an ziua a paisprezecea şi ziua a cincisprezecea a lui Adar,

²²În care Iudeii s’au odihnit de vrăjmaşii lor, lună care le-a schimbat necazul în bucurie şi jalea în zi de prăznuire, ca să le prăznuiască ei ca zile de ospăţ şi de bucurie, în care fiecare să trimită bucate aproapelui său şi daruri săracilor.

²³Şi Iudeii făcură o datină din ceea ce începuseră ei să facă şi din ceea ce le scrisese lor Mardoheu.

²⁴Din pricină că Aman, fiul lui Hamedata Agaghitul, asupritorul tuturor Iudeilor, urzise un plan ca să-i prăpădească şi a aruncat Pur – adică sorţi – ca să-i nimicească şi să-i piarză.

²⁵Însă când Estera a intrat la împărat, i-a dat hrisov ca nenorocirea pe care o plănuise împotriva Iudeilor să se întoarcă în capul lui Aman, iar el şi cu fiii lui au fost spânzuraţi în furci.

²⁶De aceea, zilele acestea se chiamă Purim, după numele Pur. Astfel, după cuprinsul acelei scrisori şi după cât văzuseră şi înduraseră,

²⁷Iudeii rânduiră şi statorniciră, pentru ei şi pentru urmaşii lor şi pentru toţi cei care vor trece la credinţa lor, să prăznuiască fără ştirbire aceste două zile în fiecare an, după pravila hotărîtă şi la vremea lor.

²⁸Şi aceste două zile aveau să fie pomenite şi prăznuite în neam de neam, în toate familiile, în toate ţinuturile şi oraşele, încât prăznuirea acestor zile de Purim să nu se curme din mijlocul Iudeilor şi pomenirea lor să nu piară din neamul lor.

²⁹Şi împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, a trimis o scrisoare ca să dovedească şi mai mult tăria hrisovului pentru Purim,

³⁰Şi a trimis ea scrisori la toţi Iudeii din cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împărăţiei lui Ahaşveroş, cu adevărate cuvinte de pace,

³¹Ca să prăznuiască aceste zile de Purim la vremea lor, precum le statorniciseră iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi aşa cum le legiuiseră pentru ei înşişi şi pentru urmaşii lor, însoţite de posturi şi de jălanii.

³²Astfel porunca Esterei a statornicit prăznuirea aceasta a Purimului, care a fost scrisă într’un hrisov.