Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 12 Bible Online

Ieşirea 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 12

¹Şi Domnul a vorbit cu Moise şi cu Aaron în ţara Egiptului şi a zis:

²«Luna aceasta să fie la voi începutul lunilor; ea să vă fie întâia lună dintre lunile anului.

³Spuneţi la toată obştia lui Israil şi grăiţi: «În ziua a zecea a acestei luni să-şi ia fiecare câte un miel de fiecare familie, câte un miel de fiecare casă.

⁴Şi dacă o casă va fi prea mică pentru un miel întreg, atunci capul familiei să se întovărăşească cu vecinul său cel mai apropiat de ţinând socoteală de câte suflete sunt şi de cât poate să mănânce fiecare. Aşa să vă socotiţi la un miel.

⁵Iar mielul să fie fără racilă, parte bărbătească, de un an şi să-l luaţi fie din oi, fie din capre.

⁶Şi să-l păstraţi până în a paisprezecea zi a acestei luni şi atunci toată adunarea obştiei lui Israil să-l înjunghie între cele două seri.

⁷Apoi să ia din sângele mielului şi să ungă amândoi uşorii uşii şi pragul cel de sus, în casele în care îl vor mânca.

⁸Şi să mănânce în noaptea aceea carnea mielului friptă pe foc şi anume cu azime şi cu ierburi amare, aşa să-l mănânce!

⁹Şi să nu-l mâncaţi nici crud, nici fiert în apă, ci fript pe foc, capul, ciozvârţile şi măruntaiele lui.

¹⁰Şi să nu lăsaţi nimic din el pe a doua zi, şi dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi, să-l ardeţi în foc.

¹¹Şi să-l mâncaţi astfel: anume având coapsele voastre încinse, încălţaţi cu încălţămintele voastre şi cu toiegele în mâna voastră şi să-l mâncaţi în toată graba, fiindcă este Paştele Domnului.

¹²Şi în noaptea aceea voi trece prin ţara Egiptului şi voi ucide pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului de la om şi până la dobitoc şi voi judeca pe toţi dumnezeii Egiptului, căci eu sunt Domnul.

¹³Şi sângele acela va fi vouă semn la casele în care locuiţi, iar când voi vedea sângele voi trece pe lângă voi şi nu vă va ajunge plaga ucigaşă, când voi lovi ţara Egiptului.

¹⁴Iar această zi să vă fie vouă spre pomenire, ca s’o prăznuiţi ca sărbătoare a Domnului; ca pravilă veşnică s’o prăznuiţi în neam de neam.

¹⁵Şapte zile să mâncaţi azime, însă cu o zi înainte să daţi la o parte din casele voastre orice dospitură, pentru că oricine va mânca pâine dospită din ziua întâia până în ziua a şaptea, sufletul acela să fie stârpit din Israil.

¹⁶Apoi în ziua cea dintâi să ţineţi adunare sfântă şi în ziua a şaptea să ţineţi iarăşi adunare sfântă; nici o muncă să nu faceţi în acele zile, fără numai ceea ce trebue să mănânce fiecare om, numai atâta, să fie munca voastră.

¹⁷Voi deci să păziţi praznicul azimelor, fiindcă eu în această zi am scos oştirile voastre din ţara Egiptului, şi să păziţi ziua aceasta pentru neamurile viitoare ca pravilă veşnică.

¹⁸În luna întâia, în ziua a paisprezecea a lunii, începând de cu seară, să mâncaţi azime până în seara din ziua a douăzeci şi una a acestei luni.

¹⁹Şapte zile să nu se afle aluat în casele voastre, fiindcă oricine va mânca dospitură, sufletul acela să fie stârpit din obştia lui Israil, fie străin, fie băştinaş.

²⁰Nimic dospit să nu mâncaţi, ci în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime.»

²¹Apoi Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israil şi le-a zis: «Grăbiţi-vă şi luaţi-vă câte un miel pentru fiecare din familiile voastre şi junghiaţi Pastele.

²²Apoi luaţi un mănunchi de isop şi muiaţi-l în sângele mielului, adunat într’un blid şi ungeţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii, cu sângele din blid, iar voi să nu ieşiţi nici unul din uşa casei lui, până dimineaţa,

²³Căci Domnul va trece, ca să lovească pe Egipteni. Şi când va vedea sângele la pragul de sus şi la cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui ca îngerul pierzător să intre în casele voastre şi să vă lovească.

²⁴Iar voi să păziţi datina aceasta ca o lege pentru tine şi pentru fiii tăi, pururea.

²⁵Iar după ce veţi intra în ţara pe care Domnul va dărui-o vouă. Precum a făgăduit, voi să păziţi rânduiala aceasta.

²⁶Şi când o fi să vă întrebe copiii voştri: «Ce este rânduiala aceasta?»,

²⁷Voi să le răspundeţi: «Aceasta este jertfa pentru Paştele Domnului, care» a trecut în Egipt pe lângă casele fiilor lui Israil, când a lovit el Egiptul, iar casele noastre le-a cruţat.» Atunci poporul a căzut la pământ şi s’a închinat.

²⁸Şi s’au dus fiii lui Israil şi au făcut precum a poruncit Domnul lui Moise şi lui Aaron, aşa au făcut.

²⁹Iar la miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâi născuţii din ţara Egiptului, de la întâi născutul lui Faraon, stătător pe tronul lui, până la întâinăscutul întemniţatului, care stă în temniţă, şi toată pârga dobitoacelor.

³⁰Şi s’a sculat noaptea Faraon, el şi toţi sfetnicii săi şi toţi Egiptenii, şi a fost jelanie mare în Egipt, căci nu era nici o casă în care să nu fie un mort.

³¹Şi a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron, atunci noaptea, şi a rostit: «Sculaţi-vă! Ieşiţi din norodul meu! Şi voi şi fiii lui Israil! Duceţi-vă şi slujiţi Domnului, precum aţi zis!

³²Luaţi-vă şi turmele şi cirezile voastre, cum aţi cerut, dar duceţi-vă! Şi mă binecuvântaţi şi pe mine!»

³³Şi Egiptenii dădeau zor poporului să iasă mai degrabă din ţară, căci ziceau: «Murim cu toţii!»

³⁴Şi poporul a luat, pe umeri, frământătura sa, mai înainte ca să se dospească, în căpisterele înfăşurate în hainele lor.

³⁵Pe de altă parte, fiii lui Israil făcură după cuvântul lui Moise; cerură cu împrumut de la Egipteni vase de argint şi vase de aur şi veşminte.

³⁶Iar Domnul a dat poporului har în ochii Egiptenilor, ca să le dea ce au cerut. Şi astfel au jefuit pe Egipteni.

³⁷Şi au pornit fiii lui Israil din Rameses spre Sucot, ca la şase sute de mii de piotaşi, afară de copii.

³⁸Şi a mai plecat cu ei gloată mare şi amestecată, turme şi cirezi, vite foarte multe.

³⁹Şi din aluatul pe care l-au scos din Egipt, au copt turte de azimă, căci n’apucase să dospească, iar ei fiindcă erau goniţi de Egipteni n’au putut să zăbovească şi nici de merinde n’au putut să facă rost.

⁴⁰Iar vremea cât au locuit fiii lui Israil în Egipt a fost de patru sute şi treizeci de ani.

⁴¹Şi când s’au încheiat cei patru sute şi treizeci de ani şi anume chiar în ziua aceea, au ieşit din ţara Egiptului toate oştirile Domnului.

⁴²Şi aceasta a fost o noapte de veghe pentru Domnul, când i-a scos pe ei din pământul Egiptului; este noaptea pe care toţi fiii lui Israil cuvine-se s’o petreacă în veghe în neam şi în neam.

⁴³Apoi a zis Domnul lui Moise şi lui Aaron: «Aceasta este rânduiala Paştelui; nici un străin să nu se înfrupte din Paşte;

⁴⁴Însă orice rob, cumpărat cu bani, dacă îl veţi tăia împrejur, să mănânce.

⁴⁵Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce din el.

⁴⁶În aceeaşi familie să fie mâncat; să nu scoţi din casă afară nimic din carnea mielului şi os din el să nu zdrobiţi.

⁴⁷Toată obştia lui Israil să ţie această pravilă.

⁴⁸Iar dacă vre-un străin va locui cu tine şi va voi să prăznuiască Paştele Domnului, să se taie împrejur toţi bărbaţii din familia lui şi atunci să se apropie ca să prăznuiască Paştele şi să fie ca unul dintre băştinaşi, însă nici un netăiat împrejur să nu mănânce Paştele.

⁴⁹Aceeaşi pravilă să fie pentru băştinaş ca şi pentru străinul aciuat la voi!»

⁵⁰Şi au făcut toţi fiii lui Israil precum a poruncit Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

⁵¹Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos pe fiii lui Israil din ţara Egiptului, cu toate cetele lor.